Există o tensiune crescută la anumite segmente ale opiniei publice din România, manifestată prin două tendințe principale. Una propune o reacție extrem de aspră din partea Europei, ceea ce ar fi devastator pentru relația dintre Europa și SUA, un răspuns reciproc dur, ceea ce ar fi o greșeală. Această poziție a fost exprimată de analiști români.

O astfel de reacție ar fi o eroare, întrucât Europa și SUA sunt interdependente. Europa are nevoie de SUA, România are nevoie de SUA și, la rândul său, SUA are nevoie de Europa. Un conflict între ele este exclus. Declarațiile lui JD Vance la München au fost, în adevăr, șocante, dar au fost urmate de o reacție mai calmă și ponderată din partea Administrației SUA, reprezentată de Mark Rubio.

Contextul global s-a schimbat și lumea trebuie să înțeleagă această dinamicitate. SUA are o abordare pragmatică, centrată pe propriile interese economice. Administrația Trump s-a concentrat inițial pe corectarea deficitului bugetar, care la preluarea mandatului depășea 150 de miliarde de dolari. O parte semnificativă a acestui deficit este generată de relațiile comerciale cu Germania și alte state ale UE.

SUA nu a abandonat parteneriatul cu România, ci valorifică propriile interese. România se află într-un parteneriat strategic atât cu UE, cât și cu SUA, necesitând acces la fonduri europene și la piața unică. Este esențială menținerea unui dialog clar și direct.

Absența României de la evenimentul de la Paris, indiferent cum am încerca să o minimalizăm, evidențiază gradul de importanță acordat de domnul Macron. Apreciez reacția premierului italian, Giorgia Meloni, care nu a pus sub semnul întrebării susținerea aliaților europeni și americani în susținerea Ucrainei. Este nedrept față de România, având în vedere efortul depus în ultimii trei ani pentru sprijinirea Ucrainei.

Nimeni nu are dreptul să se implice în conturile bancare private ale cetățenilor români. Se discută despre reevaluarea unor acțiuni la nivel european.