Secetă, Fotografie: Michael Dietrich / imageBROKER / Profimedia
În Uniunea Europeană, Cipru, Malta și România se confruntă cu cele mai mari dificultăți legate de accesul la apă, cu valori ale Indicelui de Exploatare a Apei (WEI+) semnificativ peste media UE (5,8%), depășind pragul critic de 20% care indică deficit persistent. Această situație este evidențiată de Eurostat.
Indicele de Exploatare a Apei (WEI+) estimează utilizarea totală a apei dulci ca procent din resursele regenerabile de apă dulce (apă freatică și de suprafață). Acesta cuantifică cantitatea de apă extrasă și cantitatea returnată în mediu după utilizare. Diferența dintre extracția și returnarea apei reflectă utilizarea apei și presiunea asupra resurselor regenerabile din cauza cererii.
Anul trecut, seceta a contribuit la inflația din România
Deși valorile medii anuale nu surprind diferențele regionale, seceta prelungită din anul trecut a afectat semnificativ aprovizionarea cu produse alimentare în România, contribuind la creșterea inflației.
În sudul Europei, lipsa apei este agravată de cerințele agriculturii, aprovizionării publice și turismului.
Potrivit unui articol din NY Times, în Grecia, seceta severă din vara anului trecut a dus la crize de aprovizionare cu apă potabilă pe insula Sifnos. Cu temperaturi extreme, lipsa precipitațiilor a forțat utilizarea unor instalații de desalinizare pentru a asigura apa necesară locuitorilor și turiștilor.
Întreruperea unor instalații de desalinizare a generat dificultăți în aprovizionarea cu apă potabilă pentru o perioadă de 10 zile, afectând locuitorii și turiștii.
„A fost un dezastru”, a declarat Roula Katselou, o locuitoare din Exambela. „Nu ne puteam spăla, găti sau face curat. Ne-am descurcat cu apa vecinilor și am cumpărat apă îmbuteliată pentru copiii noștri.”
În România, situația nu a ajuns la extremele descrise, dar un raport al Băncii Mondiale evidențiază lipsa de pregătire și capacitate a furnizorilor de apă pentru gestionarea perioadelor de secetă.
Asociația Română a Apelor și Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice au primit numeroase sesizări din partea furnizorilor de servicii cu privire la dificultățile întâmpinate în susținerea aprovizionării cu apă.
Un sondaj al Băncii Mondiale a evidențiat îngrijorarea majorității respondenților cu privire la riscul tot mai mare de secetă, mulți menționând impactul negativ asupra activităților lor.
Scăderea debitului amplifică problemele de calitate a apei
Lipsa apei necesită uneori metode de extracție mai complexe și resurse suplimentare, potrivit raportului Băncii Mondiale. Debitele scăzute determină concentrații mai mari de impurități, necesitând procese de purificare mai îndelungate și costuri de exploatare crescute.
Pomparea crescută și tratamentele suplimentare necesare în perioadele de secetă conduc la un consum mai mare de energie și la o uzură mai rapidă a infrastructurii.
Oficialii români declară că asigurarea apei potabile în condiții de secetă necesită eforturi suplimentare, dar că recrutarea de personal suplimentar nu este o soluție fezabilă în momentul actual.
De la 1951, România a trecut prin mai multe perioade prelungite de secetă, inclusiv două secete naționale (2012 și 2022). Analizele pe termen mediu și lung arată că, în această perioadă, România a experimentat perioade mai îndelungate de secetă de cel puțin trei ori.
