Din cauza lipsei de personal în cadrul inspecțiilor fiscale, ANAF a modificat o procedură existentă de peste zece ani. Acum, contribuabilii primesc decizii de impunere provizorii, care ulterior devin definitive. Este vorba despre verificarea documentară, o procedură în care ANAF nu anunță în prealabil contribuabilul vizat. Cel mult, solicită clarificări spre sfârșitul procesului de verificare.
„Verificarea documentară era o procedură ignorată, care acum este folosită din cauza scăderii inspecțiilor fiscale”, a declarat Luisiana Dobrinescu, avocat și partener al firmei Dobrinescu Dobrev SCA.
Deși legislația prevede inspecții fiscale pentru confirmarea sau infirmarea deciziilor provizorii, acestea nu se mai desfășoară, transformând provizoriul în definitiv.
În cazul verificării documentare, trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
1. Nu se efectuează cu aviz de inspecție.
2. Nu este menționată în Registrul unic de control.
3. Nu există proiect de Raport de Inspecție Fiscală, ci doar un proiect de decizie.
„Puteți transmite un punct de vedere conform Codului de procedură fiscală, dar nu există un mecanism de răspuns din partea ANAF, similar unui raport de inspecție. Practic, este un gest inutil”, afirmă Luisiana Dobrinescu.
Legislația prevede că un contribuabil nu poate avea două inspecții în aceeași perioadă și pentru același impozit, dar verificarea documentară eludează această regulă.
O altă problemă gravă este nerespectarea principiului unicității verificării sau controlului în cazul acestei proceduri.
Conform Codului de procedură fiscală, principiul unicității inspecției fiscale stabilește că un contribuabil nu trebuie supus mai multor inspecții în aceeași perioadă și pentru același impozit.
„Daca te confrunți cu o inspecție care impune obligații fiscale suplimentare și le contești, mergi în instanță. Dacă nu te confrunți cu obligații suplimentare, ești mulțumit și consideri situația rezolvată. În cazul verificării documentare, nu există o astfel de garanție.”, explică Dobrinescu.
Să presupunem o verificare documentară care se finalizează cu o decizie de impunere sub rezerva unei verificări ulterioare.
Ce înseamnă asta?
Este o decizie de impunere executabilă, dar ar trebui să fie urmată de o inspecție, datorită rezervei de verificare ulterioară. Cu toate acestea, aceste decizii devin definitive. În experiența lui Luisiana Dobrinescu, nu a întâlnit nicio decizie de impunere emisă în procedura de verificare documentară urmată de inspecție.
„De exemplu, avem decizii emise sub rezerva verificării ulterioare de către Antifraudă, care teoretic au această capacitate. Sunt decizii sub rezerva verificării ulterioare. Le puteți contesta. Să presupunem că câștigați contestația. Datorită lipsei principiului unicității verificării, puteți fi verificat din nou pentru același impozit și aceeași perioadă. Totul începe de la zero.”, a explicat Luisiana Dobrinescu.
O altă situație: sunteți în instanță împotriva unei astfel de decizii și, în final, vine o inspecție fiscală.
„Ce faceți? Suspendați inspecția, dublați procedurile, dacă inspecția are o opinie similară? Dacă inspecția impune aceeași sumă, o luați de la capăt cu procedura de contestație și instanța? Renunțați la procedurile inițiate la decizia anterioară, aflată sub rezerva verificării ulterioare?”
Legislația este necorespunzătoare, lipsesc reguli esențiale, spunând fiind „împotriva oricărei proceduri oneste”.
„Mulți contribuabili sunt în verificare documentară, dar ANAF nu i-a notificat. Vor afla că sunt verificați atunci când sunt contactați să furnizeze informații sau primesc proiectul de decizie de impunere. Este esențială o reacție rapidă pentru a evita situațiile nefavorabile care devin definitive.”, conchide avocatul.
