În tradiția ortodoxă, în Postul Paștelui, păcatul este văzut nu doar ca o încălcare a unei reguli, ci ca o îndepărtare de Dumnezeu.

Cel mai grav păcat în Postul Paștelui este lipsa pocăinței sincere și a smereniei – atunci când nu recunoaștem greșelile, nu ne întoarcem cu sinceritate la Dumnezeu și nu încercăm să ne îmbunătățim.

Postul nu se rezumă doar la restricții alimentare, ci presupune o transformare interioară. Alte acte considerarte greșeli grave în această perioadă includ:

• Judecarea aproapelui: Chiar dacă te supui cu strictețe regulilor postului, dacă îi judeci pe ceilalți, pierzi din sensul postului.
• Mândria spirituală: Dacă te lauzi că postești sau te consideri superior altora, ți-e lipsă smerenia.
• Lipsa rugăciunii și a milosteniei: Postul lipsit de rugăciune și fapte de bunătate este considerat superficial.

Deci, esențial este nu atât o faptă specifică, cât atitudinea față de Dumnezeu și semenii noștri. Descoperirea sincerității, smereniei, a cererii de iertare constituie drumul spre îmbunătățire.