Estimarea deficitului bugetar din 2024, ținând cont de reajustările pensiilor, depășește deficitul din perioada pandemiei (2020), de 9,2% din PIB. Această evoluție evidențiază lipsa de precauție în elaborarea bugetelor și o subestimare semnificativă a necesității de consolidare fiscală, potrivit declarațiilor șefului Consiliului Fiscal, acad. Daniel Dăianu, publicate în „România-Zona Euro Monitor” și transmise de Banca Națională.
La finalul lui 2024, datoria publică a depășit 54% din PIB, cu o rată de creștere accelerată
Argumentele conform cărora alte state din UE au datorii publice mult mai mari sunt eronate. România nu face parte din zona euro, ceea ce crește riscul valutar, iar deficitele bugetare majore îngreunează accesul la finanțare și pot genera reacții negative pe piețe.
Compararea deficitelor bugetare fără a lua în considerare tabloul complet este o abordare incompletă.
Spre exemplu, Polonia a înregistrat în 2024 un deficit bugetar de 6,6% din PIB, dar un deficit de cont curent sub 1% din PIB, mult inferior celui din România, care a depășit 8% în 2024. În plus, cheltuielile de apărare ale Poloniei au reprezentat 4,7% din PIB în 2024. Dacă nu ar fi crescut atât de mult cheltuielile militare, deficitul bugetar polonez ar fi probabil sub 5% din PIB.
Starea precară a bugetului public al României, cu venituri fiscale reduse, reprezintă un impediment major
Efectuarea de corecții semnificative ale bugetului într-un context internațional nefavorabil și cu necesitatea de aloca resurse suplimentare pentru apărare este o provocare deosebită. Consolidarea fiscală nu se poate realiza doar prin reducerea cheltuielilor, ci și printr-o creștere substanțială a veniturilor fiscale, conform analizei Consiliului Fiscal.
Consolidarea fiscală este vitală pentru România, care se confruntă cu un „sindrom al deficitelor gemene“: o combinație de deficit bugetar ridicat și deficit de cont curent foarte mare. Deficitul bugetar semnificativ explică, într-o măsură importantă, deficitul de cont curent.
Eșuarea în reducerea deficitului bugetar ar putea afecta încrederea în moneda națională, declanșând ieșiri de capital și presiuni de depreciere a leului. Contextul economic internațional devine tot mai complicat, agravează starea economică internă.
BNR nu poate singular gestiona stabilitatea macroeconomică a țării.
Noua clauză derogatorie în legătură cu cheltuielile de apărare nu schimbă realitatea economică
Noua clauză derogatorie privind cheltuielile de apărare nu scuze România de consolidarea fiscală viitoare. Un deficit bugetar persistent ar agrava situația datoriilor publice. Este necesară o gestionare responsabilă a finanțelor publice pentru a menține credibilitatea pe piețe.
România a alocat peste 2% din PIB pentru apărare în anul trecut, în pofida deficitului bugetar de 8,64% din PIB. Obiectivul este reducerea deficitului sub 3% în șapte ani. Un scenariu cu cheltuieli militare crescute ar conduce la un deficit bugetar de peste 7% din PIB. Un compromis în NATO este probabil necesar, cu o țintă minimă de cheltuieli de apărare între 3-4 % din PIB. O țintă oficială pentru România este de 3% din PIB în următorii doi ani.
Creșterea veniturilor fiscale și reducerea cheltuielilor sunt esențiale. Reformă administrativă, mai eficientă și o utilizare optimă a fondurilor europene sunt alte componente esențiale.
Absorbția fondurilor europene, mai ales în ultimii ani, nu a fost la înălțimea așteptărilor din cauza lipsei unei strategii clare. România riscă să piardă miliarde de euro din PNRR. Este crucială recuperarea timpului pierdut. Banca Română pentru Investiții și Dezvoltare (BID) poate avea un rol similar cu al Băncii Europene de Investiții pentru economia românească. Absorbția rapidă a fondurilor europene ar contribui la atenuarea efectelor negative ale conflictelor internaționale.
Necesitatea de creștere a cheltuielilor pentru apărare ar putea afecta PNRR și fondurile din CFM. CADRELE financiare multilaterale vor aloca mai puține resurse pentru România. Provocările legate de competitivitate și securitate vor influența repartizarea fondurilor UE.
Dependența României de fondurile europene este un risc potențial în contextul reducerii acestora după 2026. Scăderea fondurilor europene din PNRR și CFM va avea efecte negative asupra execuției bugetului, investițiilor publice, balanței de plăți și PIB-ului potențial. Este fundamental ca ajustarea macroeconomică să fie realizată rapid și prin măsuri credibile.
Chiar dacă creșterea cheltuielilor pentru apărare nu este luată în considerare la calcularea deficitelor bugetare, România încă se confruntă cu o problematică a bugetului public și este nevoie de consolidare fiscală.
Creșterea alocărilor pentru apărare ar putea include, de exemplu, contribuții ale cetățenilor și mediului de afaceri. Este necesară o restructurare a priorităților bugetare pentru a atenua impactul pe celelalte domenii.
Securitatea europeană încotro? „Când elefanții se luptă…”
Mărirea cheltuielilor pentru apărare este necesară în contextul global mai periculos. Pierderea „dividendului păcii” este evidentă. O capacitate de apărare puternică este vitală pentru descurajarea atacurilor viitoare.
Susținerea publică pentru măsurile de apărare este crucială pentru a construi o armată puternică și a descuraja atacuri viitoare.
Colaborarea mai strânsă între statele europene în domeniul apărării este esențială pentru consolidarea securității comune. Relațiile transatlantice constructive sunt necesare.
Relațiile internaționale se vor intensifica, iar diplomația trebuie să ia în considerare inclusiv problemele regionale.
NATO joacă un rol crucial în asigurarea securității și este nevoie de cooperare transatlantică.
Importanța UE pentru securitatea europeană transcende considerentele economice.
Presiunea de a crește cheltuielile de apărare pentru statele europene de către SUA devine evidentă.
Existența unei rivalități dintre Statele Unite și China accentuează necesitatea unui nou cadru de securitate.
Prezența Statelor Unite în Europa postbelică a contribuit la menținerea păcii și la reducerea animozităților istorice.
O posibilitate de adâncire a cooperării militare și economice europene este posibilă, însă implicațiile sunt complexe și necesită o coordonare mai bună.
Șocul economic: un „moment hamiltonian“ pentru UE?
Măsuri economice inexplicabile generează incertitudine. Tensiunile comerciale internaționale pot conduce la inflație, stagnare și recesiune.
Tensiunile comerciale, incertitudinea și aversiunea la risc pe piețe pot genera efecte secundare negative pentru economia mondială.
Dezvoltarea tehnologiilor militare complexe a devenit un factor relevant în stabilitatea economică globală;
Renunțarea Germaniei la limita de datorie pentru investiții în apărare și infrastructură ar putea sprijini creșterea economică, dar efectele sunt incerte.
Posibilele efecte ale măsurilor SUA pot crea noi presiuni de integrare și cooperare în UE.
Integrarea mai profundă a economiilor europene și cooperarea fiscală ar putea sprijini creşterea economică europeană.
Dereglementarea piețelor financiare, lipsa de reglementare a inteligenței artificiale și implicațiile criptomonedelor conduc la neliniștire pe plan financiar.
Existența unei rivalități între statele europene și SUA a devenit evidentă și este necesar un dialog diplomatic deschis.
Războiul comercial ar putea genera un război valutar și perturbări ale piețelor financiare.
Ideea de a introduce noi politici restrictive în economia globală este o abordare periculoasă pentru contextul actual.
Acorduri politice internaționale reprezintă elemente-cheie în cadrul unei stabilități economice sustenabile
Acțiunile Statelor Unite ale Americii au impact global prin diferite politici economice, sociale, sau geopolitice.
România, la rândul ei, are nevoie de cooperare internațională pentru a-și dezvolta stabilitatea economică și socială.
