În ultimele zile, USR a demonstrat că are încă multe de învățat despre conduita unui partid în lupta pentru putere. Istoria postdecembristă a arătat că, în materie de autodistrugere, orice partid sau lider important are un potențial considerabil, aşa cum maxima lui Napoleon – „orice comandant are în bagajul său bastonul de mareșal” – a fost interpretată greşit.

Țara cu doi premieri

Un prim exemplu de comportament problematic în politica românească a apărut în 1999, când partidele CDR, conduse de PNȚCD, au retras sprijinul acordat premierului Radu Vasile. Mulți miniștri țărăniști au demisionat de la Guvern pe 13 decembrie. Emil Constantinescu a decis revocarea premierului, o decizie contestată atât de Radu Vasile, cât și de opoziție, condusă de Ion Iliescu. Singura cale de a-l îndepărta pe Vasile era demisia sa sau demiterea printr-o moțiune de cenzură.

În consecință, la București au existat doi premieri: Vasile și Alexandru Athanasiu, numit interimar. Lăsat în izolare, chiar și de miniștrii liberali, Radu Vasile și-a dat demisia după câteva zile de blocaj la Palatul Victoria, pe 17 decembrie.

Pragul care nu a mai fost atins

O altă decizie care a afectat negativ partidele a fost cea a PNȚCD, condus de Ion Diaconescu, ce privea creșterea pragului electoral în 2000. În 1990 nu exista un prag formal, iar din 1992 a fost unul de 3%. Pentru alegerile legislative din 2000, PNȚCD a susținut creșterea pragului electoral la 5% pentru partide și 8-10% pentru coaliții (în funcție de numărul de partide).

La alegerile din 2000, PNȚCD făcea parte din Convenția Democratică din România (o alianță de patru partide), însă a obținut doar 5,29% la Senat și 5,04% la Camera Deputaților, neîndeplinind pragul necesar pentru a intra în parlament.

Dărâmarea propriului guvern

În iunie 2017, PSD a obţinut o performanţă negativă: demiterea propriului Guvern. Liviu Dragnea a intrat în conflict cu prim-ministrul de atunci, Sorin Grindeanu, cerându-i acestuia demisia. Refuzul prompt al demisiei a dus la părăsirea cabinetului de către majoritatea miniștrilor. Grindeanu nu a cedat, ba chiar a încercat să-l atragă pe Victor Ponta ca secretar general al Guvernului.

În această situație, Dragnea și liderii PSD au depus o moţiune de cenzură faţă de Cabinetul Grindeanu. Partidul a reuşit să obţină majoritatea necesară pentru demiterea guvernului. După un scandal prelungit, pe 21 iunie, Cabinetul Grindeanu a fost demis, iar fostul premier şi Victor Ponta au fost excluși din partid. Acest eveniment a marcat o premieră: un partid şi-a demis propriul guvern.

Nicolae Ciucă și disciplina de partid

În septembrie, Nicolae Ciucă, la acea vreme preşedinte PNL şi candidat la prezidenţiale, a făcut declaraţii controversate. În interviu, a declarat că l-ar fi votat pe Nicușor Dan, nu pe candidatul PNL de la locale. Această decizie a contribuit la rezultatul slab obţinut la alegerile locale.

Pozitia lui Ciucă a dus la un rezultat slab la urne, PNL Bucureşti nefiind suficient de activ. Nicolae Ciucă a ocupat locul 6 în București şi locul 5 la nivel naţional, un rezultat nefavorabil pentru partid.

Testul neîmplinit al loialității USR

În ciuda candidaturii şi resurselor financiare pentru campania electorală, o fracţiune din USR a decis să nu o mai sprijine pe Elena Lasconi, cerând partidului să susțină candidatul Nicușor Dan. Această situație este similară cu evenimentele din 2008, când PSD s-a orientat către un candidat independent.

Deciziile USR au fost luate într-un mod neconvențional si au creat un conflict intern.