Gazoductul Nord Stream, o posibilă reactivare? Proiectul controversat, susținut de o companie americană, ar putea destabiliza Uniunea Europeană, susține un editorialist de la „Le Monde”.
O potențială reactivare a gazoductului Nord Stream, scoasă în discuție în contextul negocierilor pentru încetarea conflictului din Ucraina, readuce în atenție dorința Germaniei pentru gaz rusesc ieftin. Un fost dezvoltator imobiliar, devenit emisar al președintelui american, Steve Witkoff, a susținut recent această idee, declarând că parteneriatele comerciale ar putea aduce stabilitate în regiune.
„Parteneriatele creează stabilitate”, a explicat emisarul. ”Banii rezolvă multe probleme.”, a adăugat o persoană din mediul emisiunii. Witkoff a insistat că o posibilă deschidere a dialogului este în beneficiul întregii lumi şi că Putin dorește o pace durabilă.
Ce oportunități comerciale ar putea fi implicate? Se speculează despre un acord între SUA şi Ucraina privind exploatarea unor resurse naturale, inclusiv a gazelor naturale, din subsolul ucrainean. Anterior, Germania era profund dependentă de aprovizionarea cu gaze naturale din Rusia, prin intermediul gazoductelor Nord Stream 1 şi 2.
Această dependență a creat o vulnerabilitate strategică. Cu invazia Rusiei în Ucraina, dependența a fost redusă, iar preţul gazelor importate a crescut. Gazoductul Nord Stream 1 a fost închis, iar Nord Stream 2 a fost sabotat.
Economia germană a fost afectată semnificativ de aceste evenimente. În ciuda eforturilor de diversificare a surselor de energie, Germania rămâne dependentă de resurse energetice fosile. Prin urmare, o potențială revenire la gazul rusesc reprezintă o chestiune extrem de sensibilă.
În 2024, au apărut informații în presă referitoare la potențiala cumpărare a companiei Nord Stream de către o companie americană, susținută de persoane din grupul președintelui american. Mai mult, oficialitățile ruseşti au confirmat discuţiile despre reluarea activităţii gazoductului.
“O situaţie puţin suprarealistă”
Unii politicieni germani, în mod special din regiuni dependente de gazul rusesc, se declară în favoarea revenirii la colaborarea cu Rusia, considerând că o relaţie economică ar contribui la o pace durabilă. Cu toate acestea, poziţiile din interiorul partidelor politice sunt divergente.
O eventuală achiziţionare a gazoductului de către o companie americană ar putea elimina imaginea negativă asociată companiei ruse Gazprom, deschizând calea pentru reluarea importurilor de gaze naturale. Dezacorduri mari apar în rândul politicienilor europeni în privinţa acestui subiect, susţinerea acestui plan fiind contrară intereselor naţionale ale multor state europene.
În ciuda argumentelor în favoarea acestei reorientări, se aduc în discuţie eventualele avantaje economice obţinute prin această strategie, evidențiindu-se pericolul unei noi dependenţe energetice de Rusia şi impactul asupra eforturilor de diversificare energetică. Criticii văd acest proiect ca o trădare a valorilor europene şi a intereselor Ucrainei.
