Specialiștii în psihologie susțin că percepția timpului este influențată de experiențele noastre.
Conform acestora, modul în care percepem curgerea timpului, inclusiv metoda prin care îl măsurăm, este strâns legat de experiențele noi. În copilărie, majoritatea activităților sunt inedite. Prima zi de școală, prima excursie, prima dezamăgire… Creierul procesează cu atenție aceste momente, fiindcă sunt unice, ceea ce face ca timpul să pară mai lung.
Pe măsură ce îmbătrânim, acumulăm experiențe și intrăm într-o rutină. Zilele devin asemănătoare, iar creierul nu mai înregistrează cu aceeași intensitate amintirile repetitive.
Din acest motiv, ne amintim greu activitățile și ni se pare că o săptămână, o lună sau un an au trecut foarte repede, ca și cum ar fi fost ieri. Acest sentiment este familiar probabil tuturor.
De asemenea, există o relație între vârsta persoanei și modul în care percep timpul. La 10 ani, un an reprezintă, să spunem, doar 10% din viață. La 40 de ani, un an înseamnă doar 2,5%. Astfel, fiecare an „contează” mai puțin în raport cu întreaga existență.
Un studiu realizat la Universitatea Duke a evidențiat că metabolismul și activitatea cerebrală scad odată cu înaintarea în vârstă, influențând percepția timpului. Cercetătorii oferă o soluție: poți „prelungi” timpul doar dacă cauți experiențe noi și diverse, evitând rutina.
