Alegerea unui nou papă are loc doar în cazul decesului sau demisiei predecesorului. Procesul este complex. În timp ce credincioşii urmăresc cu atenție celebrul fum negru sau alb emanat din Capela Sixtină, conclavul format din 120 de cardinali trebuie să-l aleagă pe viitorul conducător al Vaticanului.
Termenul „conclav” provine din latinescul „închis cu cheia”, reflectând izolările cardinalilor în Capela Sixtină. Aceştia primesc hrană şi apă printr-o uşiţă specială, neputând ieşi până la alegerea succesorului.
Doar cardinalii sunt eligibili pentru alegerea papei. Alegerile se desfăşoară în două runde, fiecare vot fiind anonim şi marcat cu „eligo”. Pentru a câștiga, candidatul trebuie să obțină două treimi plus unu din voturile cardinalilor prezenți.
Dacă nu se atinge majoritatea, voturile sunt arse într-o sobă, iar fumul rezultat este negru, semnalând credincioşilor din Piaţa Sfântul Petru că alegerea nu s-a finalizat.
În cazul în care candidatul obţine majoritatea în primul tur, se repetă procedura, dar de data aceasta fumul alb anunţă noul papă.
Ulterior, un cardinal iese pe balconul catedralei şi proclamă „Habemus Papam”.
Reguli noi, introduse de Papa Ioan Paul al II-lea în 1996, permit cardinalilor să se găzduiască într-un hotel construit lângă catedrala San Pietro. În cazuri excepționale, dacă alegerea durează mai mult de două săptămâni, candidatul care obține 50%+1 din voturi este declarat papă.
Potrivit tradiţiei, noul papă îşi va alege numele, putând opta pentru numele unui predecesor sau al unui sfânt. Se impune alegerea imediată a numelui după proclamare, pentru a fi anunțat public în faţa credincioşilor din Piaţa Sfântului Petru.
