Recentă apariție a unor șerpi în diverse zone din România a reînviat o teamă fundamentală: întâlnirea cu un șarpe și riscul mușcăturii, mai ales de viperă. În ciuda imaginii negative asociate acestora, experții subliniază că, de multe ori, noi intrăm pe teritoriul lor, expunându-ne la risc. Identificarea zonelor de răspândire a viperelor și a mediilor preferate de acestea reduce semnificativ probabilitatea mușcăturii.
În România se găsesc trei dintre cele 15 specii de vipere europene. Printre acestea, vipera cu corn este cea mai temută.
Vipera cu corn
Mulți consideră că șerpii observați în România sunt vipere cu corn, adesea cea mai temută specie. Totuși, observațiile, nu arată o răspândire atât de vastă și o agresivitate exagerată.
Conform unor observații, riscul de întâlnire cu vipere cu corn este mai ridicat în Banat și în zona Deltei Dunării. Regiunea Băilor Herculane este un loc cunoscut pentru prezența acestor reptile.
Mușcătura viperei cu corn prezintă riscuri majore, inclusiv potențial fatal.
(Imaginea unui barman mușcat de viperă în Iași – *nu se adaugă*)
Vipera berus – vipera de munte
Denumită și viperă cu cruce sau viperă neagră, această specie este mai răspândită și poate fi întâlnită chiar și în București.
În comparație cu vipera cu corn, mușcătura viperei de munte reprezintă un risc mai redus. Este o specie relativ ușor de observat, dar și ușor de confundat cu alți șerpi. Perioada de activitate este de obicei primăvara și toamna (sfârșitul lui martie – începutul lui noiembrie), dar în anumite condiții poate fi întâlnită și în perioadele iernii.
Vipera ursinii – vipera de stepă
Această specie este cea mai rară și se află în pericol de dispariție. Factorii de mediu, precum fragmentarea habitatului și activitățile umane, au redus considerabil aria sa de răspândire la câteva județe.
Vipera de stepă se poate regăsi și în zonele nisipoase de pe litoralul românesc, în special în Delta Dunării (zona Sfântul Gheorghe). Este de asemenea cel mai puțin periculoasă din punct de vedere al mușcăturii.
