1. Despre ce trei aspecte ale vieții dumneavoastră nu știe lumea?
În primul rând, sunt timid. Chiar dacă profesioniștii pot intui acest lucru, publicul larg poate crede că sunt altfel. În al doilea rând, am fost profesor, ceea ce mulți știu. Însă poate că nu știu cât de mult mi-ar fi plăcut să ajung profesor la prestigii internaționale, ca la Sorbona, Oxford sau Cambridge. Acesta rămâne un deziderat neîmplinit.
2. Ce lungime avea părul dumneavoastră înainte de 1989 și de ce?
Părul meu creștea mult. Era și o tendință, o modă ușoară în urmă, cu influențe din sfârșitul anilor ’70, pe care mi-a plăcut-o. Uneori regret acum că nu-l mai port la fel de lung.
3. Ce aspirați să deveniți când erați copil?
Profesor, la Sorbona, așa cum am menționat. În copilărie, eram francofil, o pasiune care a rămas. A devenit, practic, principalul meu deziderat.
4. Ați mai încercat să vă finalizați doctoratul?
Nu, nu am încercat. Am optat pentru politică, care mi s-a părut incompatibilă cu această sarcină.
5. Cât din activitatea dumneavoastră actuală reflectă idealurile tinereții?
În mare parte. Întotdeauna mi-a plăcut să comunic, o componentă vitală a activității mele de profesor. De asemenea, mi-a plăcut să susțin o cauză sau alta, să pledez. Ar fi vrut să fiu și avocat. Și politica este un mod de a pleda. În plus, am avut întotdeauna o atracție pentru grupuri, pentru a le exprima ideile, și nu neapărat pentru a le conduce.
6. Cum v-a schimbat implicarea în politică de-a lungul anilor?
Sper că destul de puțin. Fundamental, nu m-am schimbat. Am aceleași convingeri, aceeași libertate în exprimare, același curaj de a spune ceea ce cred. Politica cere niște adaptări. Te obligă la o ținută și un comportament strict impuse de electorat. Și, deseori, trebuie să eviți dezvăluirea anumitor informații despre colegii tăi.
7. Ar trebui să existe pensii speciale pentru parlamentari?
Din momentul în care s-a renunțat, în România, la pensiile speciale pentru parlamentari de câțiva ani, răspunsul este evident. Parlamentarii ar trebui remunerați corespunzător, ca reprezentanți ai națiunii, dar pensiile ar trebui să se bazeze pe contributivitate, o regulă aplicabilă tuturor, și cu excepția poate a militarilor.
8. Cine credeți că ar fi cel mai puternic adversar în turul doi?
Nu vreau să anticipez un răspuns pentru că sper că mă pot împăca cu mine însumi, dar cred că cel mai mare adversar nu este un contracandidat, ci electoratul însuși. Îți examinezi adversarii atunci când te înscrii într-o cursă electorală, alegând să nu te înscrii dacă îți este frică de ei.
9. Cine credeți că a fost cel mai bun președinte post-decembrist al Partidului Național Liberal?
Este greu de spus. Oricum, începând cu mine. Călin Popescu-Tăriceanu a fost un bun președinte. Mircea Ionescu-Quintus, în propriul său stil, a contribuit la stabilitatea și coeziunea partidului. Nu știu. Radu Câmpeanu, probabil, nu a fost un președinte foarte bun, dar a marcat o etapă importantă.
10. Care este Brătianul dumneavoastră preferat?
Bătrânul Ion, nu Ionel. Deși admir și Ionel, pentru că probabil este Brătianul cea mai cunoscut, și cel mai studiat de istorici, Bătrânul Ion a fost însă cel ce a pus bazele României moderne și ale Partidului Național Liberal.
11. Ce lider politic român din istorie vi se pare supraevaluat?
Nu doresc să supăr pe nimeni, dar Iuliu Maniu, o figură importantă, dar cred că se poate forma o impresie postfactum exagerată cu privire la ceea ce ar fi putut realiza.
12. Ce întrebare i-ați adresa lui Ion Iliescu într-un interviu sincer?
Am avut o discuție detaliată cu domnul Iliescu în 2011-2012, un privilegiu. În cadrul unui interviu sincer, l-aș întreba de ce nu a realizat în 1992 ceea ce a făcut în 2002, deși știu răspunsul.
13. Ce a însemnat cu adevărat conceptul de proiect național pentru generația dumneavoastră?
Integrarea României în Occident, sau mai exact, revenirea României în Occident. Libertate, adică.
14. Cine ar putea forma o echipă bună de la Cotroceni, la nivel de consilieri?
Am stabilit deja o serie de nume pe care i-aș lua în considerare. Sunt multe persoane care mă susțin, și care ar dori să lucreze cu mine în poziții de consultanță. De exemplu, analistul și profesorul Ștefan Popescu, analistul George Scutaru, generalul Mândrescu și profesorul Vlad Ciurea.
15. Sunteți criticat pentru lipsa dumneavoastră de vizibilitate în ultimii 10 ani. Care sunt cele mai importante acțiuni pe care le-ați desfășurat?
Sunt mulțumit de criticile referitoare la absența mea și nu mă îngrijorează critica celor care s-au remarcat în ultimii 10 ani. Cititul, studiul și explorarea unor noi domenii au fost întotdeauna pasiuni ale mele și am avut timp și oportunități în acest sens. Tot în această perioadă am lucrat la o arhivă personală referitoare la istoria fotbalului. Am călătorit mult, am cunoscut oameni interesanți. În ultimul rând și în privat, cel mai de preț este susținerea fiicei mele în adolescență, dar și prezența alături de soția mea în momente dificile.
(restul răspunsurilor, structurate similar)