O noapte ploioasă și rece în capitală. Ești acasă, asculți jazz, și te cuprinde brusc dorința unui sejur cald și frumos. Deschizi laptopul și începi să cauți o destinație însorită, poate o insulă grecească, cum ar fi Santorini. Introduci datele de zbor pentru weekendul viitor și selectezi „doar zboruri directe”. În câteva minute validezi detaliile cardului și rezervezi cea mai accesibilă opțiune.
Pasul următor este o platformă de închirieri turistice, cum ar fi Airbnb sau Booking, pentru găsirea unei locuințe. După câteva căutări, descoperi un apartament de tip studio la malul mării, la un preț potrivit. Poți intra pe contul tău și anunța potențialilor chiriași că ai o locuință disponibilă în București pentru weekendul următor. Apoi, cumperi o asigurare online, ca precauție.
Economia digitală a estompat granițele muncii, timpului liber și treburilor casnice
În ziua plecării, faci check-in online, alegi un loc la fereastră și salvezi biletul de îmbarcare pe telefon. Apoi, apelezi un serviciu de transport și ajungi la aeroport. A sosit timpul pentru relaxare, după o săptămână de muncă intensă.
Acesta este un exemplu clar cum economia digitală a estompat granițele dintre muncă, timp liber și treburile casnice. Will Page, director la Spotify, afirmă: „PIB-ul se confruntă cu o dilemă”, deoarece „a fost conceput inițial pentru a măsura bunurile materiale, care își pierd din relevanță în economia modernă”.
Într-un interviu acordat unui jurnalist de la Financial Times, Page recunoaște: „Scopul companiilor de tehnologie disruptivă, statistic, este reducerea PIB. Scopul este eliminarea costurilor tranzacțiilor – care sunt măsurabile – în favoarea comodității – care nu este măsurabilă. Deci, economia se reduce, dar confortul crește. Multe dintre inovațiile tehnologice elimină activități inutile. Rezultatul final este o economie mai mică, dar o bunăstare mai mare”.
Spălarea rufelei sau gătitul nu sunt considerate activități economice și nu sunt incluse în calculul PIB. Dar cum stă treaba cu imprimarea propriului bilet de îmbarcare? Sau, ca în cazul ultimului meu zbor din Viena, cu etichetarea și depozitarea bagajelor proprii?
Comerciile nu mai au nevoie de personal pentru servicii simple, ca în trecut
Până de curând, aceste operațiuni erau efectuate de personalul aeroporturilor sau companiilor aeriene, o muncă inclusă în cifrele economice standard. Acum, aceste sarcini au fost preluate, respectiv externalizate, către clienți. În ceea ce privește economia oficială, ele au dispărut practic, din cadrul calculului statistic.
La fel, munca pentru rezervarea weekendului în Santorini era efectuată de un angajat remunerat, în trecut.
Astăzi, companiile aeriene nu mai au nevoie de personal pentru rezervare, iar serviciile de taxi nu mai necesită operatori pentru preluarea comenzilor și trimiterea șoferilor către clienți.
Având în vedere că companiile aeriene economisesc resurse, aceasta poate duce la scăderea prețurilor biletului sau la creșterea profitului pentru acționari: conform unui specialist citat David Pilling, în cartea sa, intitulată "Creşterea economică, o iluzie".
Alt factor radical diferit este costul convorbirilor telefonice. În anii ’80-’90, o conversație interurban sau internațională era un lux costisitor. Acum, cu un telefon funcțional, poți comunica gratuit, indiferent de distanță, sau poți face o videoconferință.
Cum este posibil ca unele lucruri minunate să fie gratuite? Și nu înseamnă acest lucru că o mare parte din ceea ce prețuim este în afara economiei oficiale?
Există trei moduri principale de a plăti pentru servicii digitale – precum muzica transmisă online sau conversațiile online: abonamente, reclame plătite sau vânzarea de date. Unele companii își construiesc afacerea pe vânzarea de informații despre clienții lor.
Uneori supraevaluăm inflația, subestimand economiile reale
Înapoi la weekendul planificat în Grecia, laptopul cu care ai făcut rezervările probabil costă la fel ca cel din urmă cumpărat acum câțiva ani. Dar, în ceea ce privește performanța sau calitatea, este probabil un model mai nou este de cel puțin două ori mai performant.
În practică, obții un produs mai bun la același preț. Din punct de vedere real, prețul a scăzut. Acest lucru este important în calcularea PIB, deoarece cifrele oficiale de creștere economică sunt ajustate pentru inflație. Având în vedere tehnologia în dezvoltare rapidă, scăderea prețurilor este mai rapidă decât pot ține statisticienii pasul, făcând ca inflația să fie uneori supraestimată și implicit, dimensiunea economiilor reale să fie subestimată.
În 1995, Senatul SUA a inițiat o anchetă, iar analiștii au evaluat că, din cauza progreselor rapide în hardware-ul precum computere și telefoane, inflația a fost supraestimată cu 1,3 puncte procentuale în SUA.
Alte țări, inclusiv Japonia și unele state europene, au făcut ajustări similare. Un raport al FMI indică faptul că modul de calcul al inflației în Japonia a determinat o supraestimare a ritmului de creștere a prețurilor cu 1%.
Un concept relevant este surplusul consumatorului, diferența dintre ceea ce plătește un consumator și valoarea pe care o primește de fapt. Acest concept a fost popularizat de Alfred Marshall, un economist din secolul XIX. Să ne gândim la o sticlă de apă într-un desert fierbinte, sau la o imagine interesantă în cartea unui autor preferat.
Pe măsură ce tehnologia avansează și prețul produselor scade, unii economiști susțin că surplusul consumatorilor creste.
Un studiu al unui economist, Sir James Bean, a evidențiat că timpul mediu săptămânal petrecut pe internet a crescut de la 7 ore în 2005 la peste 15 ore în 2014 (excluzând utilizarea la locul de muncă). Aceste date nu sunt incluse în calcularea PIB.
Timpul petrecut pe internet nu este contabilizat în PIB. De asemenea, este greu de considerat activitate economică atunci când este folosit în timpul liber, mai ales în contextul locului de muncă.