Banca Naţională a României a anunţat vineri datele referitoare la rezervele valutare ale ţării. La 30 aprilie 2025, rezervele valutare ale BNR se ridicau la 62,41 miliarde de euro, faţă de 61,99 miliarde de euro înregistrate la 31 martie 2025. Stocul de aur a rămas constant la 103,6 tone, echivalentul a 9,61 miliarde de euro.
Rezervele internaţionale ale României (valute şi aur) la 30 aprilie 2025 se situau la 72,02 miliarde de euro, faţă de 71,5 miliarde de euro la sfârşitul lunii martie.
„Periodic, experţii verifică fizic aurul din rezervă. Aceştia se deplasează în subsolurile Băncii Angliei, cântăresc aurul, verifică puritatea, şi întocmesc un raport.”
Plata obligaţiilor publice denominate în valută, scadente în luna mai 2025, directe sau garantate de Ministerul Finanţelor, a fost estimată la aproximativ 436 de milioane de euro, conform BNR.
Din rezerva de aur a României, de 103,6 tone, aproximativ 61,2 tone sunt depozitate la Banca Angliei, conform informaţiilor furnizate de Banca Naţională.
„Periodic, o echipă de experţi verifică existenţa fizică a aurului din rezerva naţională. Vizitează subsolurile Băncii Angliei, inspectează aurul prin atingere, cântărire şi analiză chimică, pentru a întocmi un raport complet”, au declarat oficiali ai Băncii Naţionale.
În 1944, România deţinea o cantitate record de aur, aproximativ 244 de tone. Aceasta era mult mai mare decât rezervele actuale. Atunci, aurul era depozitat în băncile centrale din Anglia, Franţa, Elveţia, Olanda, Belgia, sau în rezervele FED.
„În 1915 depozitele de aur ale României ajunseseră la 64 de tone, dublându-se pe parcursul anului următor, atingând un nivel de 143 de tone. Această creştere semnificativă poate fi explicată şi prin măsurile luate în perioada de neutralitate, între 1915 şi 1916, când s-au aplicat taxe la exporturile cu cereale. Plăţile efectuate în aur de către importatori au contribuit la dublarea stocului de aur.”, a explicat Guvernatorul BNR.
După cel de-al Doilea Război Mondial, s-a produs o pierdere substanţială a rezervelor de aur din România. Aproximativ 96 de tone au fost relocate în URSS, fără o perspectivă clară cu privire la viitorul acestora.
O altă parte din aur a fost folosită pentru plata importurilor româneşti. Lipsa fondurilor necesare la scadenţă a determinat cedarea unor cantităţi importante de aur.
„A existat o politică de prioritate a nevoilor populaţiei asupra rezervelor de aur, exprimată public de Petru Groza. Acest principiu s-a reflectat în garantarea unor importuri de cereale cu aurul din rezerve”, a afirmat Isărescu.
Un alt factor care a influențat scăderea rezervelor a fost achiziția de armament, sub presiunea Uniunii Sovietice. Această presiune s-a manifestat în necesitatea formării Armatei Populare, cu achiziţii de echipament realizate prin utilizarea aurului ca mijloc de plată.
Totodată, România a fost nevoită să plătească sancţiuni prevăzute în tratatul de pace de la Paris, din cauza statutului de țară învinsă în război. Cheltuielile au inclus și plata unor licențe din Occident pentru tehnologia necesară industrializării, de asemenea, efectuată în aur.
Ungaria depăşeşte România la rezerve de aur
Banca Naţională a Ungariei a achiziţionat recent 14,5 tone de aur, depăşind România în ceea ce priveşte această rezervă. Acest lucru a marcat un moment istoric pentru Ungaria, pentru prima dată aceasta deţinând mai mult aur decât România.
Potrivit ultimelor date ale BNR, România deţine oficial 103,6 tone de aur, din care o mare parte (aproximativ 61 de tone) se află în custodie la Banca Angliei.
Țări fără rezerve de aur
Universul financiar prezintă opinii variate privind necesitatea deținerii de aur ca rezervă național a statului.
Norvegia, Canada, și Croația sunt citeva cazuri relevante.
BNR nu a făcut achiziții de aur recent, prioritatea fiind stabilitatea cursului de schimb leu-euro
