O declarație a lui Călin Georgescu despre tăcere și nemulțumire
Un mesaj extins, caracteristic stilului lui Călin Georgescu, abordează teme precum suferința, demnitatea și lupta împotriva nedreptății.
Călin Georgescu își justifică tăcerea recentă prin nevoia de a asculta:
„Tăcerea, aşa cum ştiţi, este plină de cuvinte ce mocnesc în suflet şi în gânduri. Dar tăcerea este uneori necesară. Aşa că am tăcut. Am tăcut pentru că am vrut să ascult şi pentru că, mai presus de orice, am vrut să vă ascult.”
În loc de linişte, el susține că a perceput o serie de voci agresive:
„Se aud doar strigătele nesăbuite ale aceloraşi indivizi autointitulaţi elite care ne ameninţă, care ne dau ordine, care ne condiţionează viaţa.”
Critici aspre la adresa unui sistem corupt
Textul continuă cu o descriere a realităţii sociale din România, concentrându-se pe problemele rasificate a comunităţilor rurale:
„Trăim într-o falsă meritocraţie în care cei nedemni primesc totul de-a gata, deşi nu li se cuvine. (…) În timp ce tristețea macină zona rurală şi bunicile îşi repara aceleaşi haine vechi, unii produceau zgomotul ridicolului cerând blugi, banane şi vacanţe scumpe.”
Georgescu nu condamnă dorinţa de bunăstare, ci o prezintă ca un drept pentru toţi:
„Foarte bine, să fie şi blugi, şi banane şi vacanţe, dar în acelaşi timp să fie şi pentru cei care nu-şi permit o pereche nouă de blugi.”
Speranța în libertate și o luptă pentru adevăr
Discursul său include şi reflecții de natură morală şi naţională:
„Stăpânii sunt speriaţi acum pentru că sclavii îşi cer libertatea. Fiecare cerinţă de normalitate este înăbuşită prin cenzură, prin abuzuri, prin manipulare.”
El respinge etichetarea cu extremism:
„Extremiştii nu vorbesc despre pace, despre iubire şi despre Dumnezeu. Aşa că întrebarea pertinentă este: cine şi ce sunteţi voi cei care ne numiţi aşa?”
Lipsa de menționare în contextul politic
Lipsa explicită a numelor politice, precum George Simion sau partidul AUR, în contextul apropiat de scrutin, sugerează o posibilă schimbare de strategie.