Șomajul în rândul populației active din aprilie 2025 a scăzut ușor, ajungând la 5,7%. Această cifră reprezintă o diminuare de 0,3 puncte procentuale față de martie, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică. În aprilie, aproximativ 467.400 de persoane (cu vârste între 15 și 74 de ani) erau fără locuri de muncă, o pătrime dintre acestea fiind tineri cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani.

Statisticienii subliniază că rata șomajului în rândul tinerilor (15-24 de ani) a rămas ridicată în perioada ianuarie-martie 2025, situându-se la 24,8%. Potrivit datelor Eurostat, România se află pe locul trei în Europa la acest capitol, după Spania și Suedia.

Șomajul juvenil în UE, la niveluri ridicate

În rândul tinerilor (15-24 ani), rata șomajului a crescut cu 0,4 puncte procentuale față de 2023, ajungând la 14,9%. Pentru alte grupe de vârstă, rata șomajului a fost semnificativ mai mică în 2024, și a arătat o ușoară descreștere față de anul precedent.

Comparativ cu situația de acum 4 ani, România a urcat pe podiumul statelor cu cele mai ridicate rate ale șomajului în rândul tinerilor. Ţara noastră se află pe locul 3 în Uniunea Europeană după criteriul menționat.

În țări precum Spania, o parte substanțială a șomerilor activează în economia informală, beneficiind totodată de asistență socială de stat.

Specialiștii remarcă că în România, o parte semnificativă a tinerilor care apar ca fiind șomeri, activează de fapt în economii paralele, și care au acumulat o evoluție în ultimii ani.

În mediul rural, șomajul în rândul tinerilor depășește 30%, deși multe locuri de muncă sunt neocupate în marile orașe. Această discrepanță rezultă din concentrarea oportunităților în zone urbane, lipsa oportunităților limitate în agricultură, salarii mici și așteptări salariale mai mari din partea tinerilor, care sunt uneori atrași de economiile informale.

Experții în piața muncii explică cum creșterea economiei formale este adesea însoțită de o creștere a economiei informale. Lipsa datelor precise îngreunează aplicarea politicilor eficiente.

Există și efecte Stolper-Samuelson și de pierdere a creierelor din cauza integrării piețelor cu niveluri de dezvoltare diferite, migrației tinerilor calificați și îmbătrânirii populației, care reduce oportunitățile pentru tinerii care intră pe piața muncii.

Tensiunea crescută pe piața muncii a determinat și Banca Națională Română să acorde atenție acestei aspecte, având în vedere implicațiile demografice importante asupra forței de muncă în următorii ani.

Educație și polarizarea pieței muncii

Analizele Bancoi Centralei arata o polarizare pronunțată a pieței muncii din România, cu o rată a șomajului semnificativ mai mare pentru persoanele cu educație redusă (peste 7 ori mai mare – 13,6% pentru cei cu studii gimnaziale, față de 2% pentru cei cu studii superioare).

În următorii 10 ani, se anticipează un deficit tot mai mare de forță de muncă cu abilități înalte și specializate. Odată cu dezvoltarea tehnologiilor, o bună parte a locurilor de muncă vor necesita înaltă specializare.

Din contră, locurile de muncă necesitănd calificări inferioare (ex. industria extractivă, construcții, industria prelucrătoare și transporturi) vor reprezenta doar 7% în viitor.

Dezvoltarea inteligenței artificiale (AI) va influența piața muncii, prin crearea și desființarea anumitor locuri de muncă.

Productivitatea muncii în România se situează sub media UE, dar peste cea a unor state vecine, și în continuă creștere.

Priorități salariale pentru tineri și formare profesională

Salariile mici sunt percepute ca un factor care contribuie la șomajul ridicat în randul tinerilor.

Un sondaj realizat de o platformă de recrutare online arată că tinerii din intervalul 18-25 ani consideră că salariul decent se încadrează între 3.000 și 7.000 de lei lunar; dar, aspectele legate de flexibilitate (muncă la domiciliu) sunt considerate de o importanță mai mare pentru ei.

Abandonul școlar este un alt factor legat de șomajul juvenil, fiind unul din cele mai ridicate din Europa.

Eurostat subliniază numărul redus de tineri din România care sunt în simultan în învățământ și active pe piața muncii, în comparație cu alte state.

România se remarcă printr-un procent ridicat al tinerilor (15-29 ani) care nu doresc să activeze pe piața muncii, cu o dublare a acestei tendințe în ultimii zece ani.