Proiectul privind măsurile fiscale, făcut public de Ministerul Finanțelor, prevede creșterea impozitului suplimentar aplicat instituţiilor financiare de la 2% la 4% din cifra de afaceri, începând cu 1 iulie 2025. Această informație este prezentată într-o analiză transmisă de Anamaria Chiru, Tax Partner la Dobrinescu Dobrev SCA.
„Instituțiile financiare erau conștiente de o cotă de 2% pentru următoarele șase luni și de o reducere la 1% din anul viitor. Acum, se confruntă cu o cotă de 4%. Deși impozitul suplimentar se calculează cumulativ din începutul anului fiscal și se achită trimestrial, formularea proiectului de lege indică faptul că noul procent de 4% se aplică exclusiv cifrei de afaceri din perioada 1 iulie 2025 – 31 decembrie 2025, fără efect retroactiv asupra primelor două trimestre”, explică Anamaria Chiru.
Ce implică aceasta?
Această măsură fiscală reprezintă o dublare a sarcinii fiscale pentru trimestrele III și IV ale anului 2025 și renunțarea la planul de relaxare fiscală, deja prevăzut pentru 2026, precizează specialistul.
„Pentru bănci, 2025 va fi un an cu două nivele diferite de impozitare. Iar în 2026, povara fiscală va fi de patru ori mai mare decât se anticipa”, adaugă Chiru.
Amintim că, în prezent, instituțiile financiare românești și sucursalele locale ale instituțiilor financiare străine plătesc, pe lângă impozitul pe profit de 16%, un impozit suplimentar de 2% aplicat cifrei de afaceri. Legislația actuală prevede reducerea acestei cote la 1% începând cu 1 ianuarie 2026. Acest impozit suplimentar a fost introdus prin Legea 296/2023.
Creșterea taxării sectorului financiar a fost analizată în rapoarte transmise investitorilor, rapoarte pe care surse apropiate de sectorul bancar le-au consultat. Aceste rapoarte avertizează că decizia s-ar putea să aibă consecințe negative pentru autorități.
Impactul potențial negativ al supra-taxării asupra statului
Experții susțin că trebuia evaluat impactul creșterii taxelor asupra profitabilității instituțiilor financiare, rezistenței la situații dificile și stabilității financiare din punct de vedere economic, precum și asupra creșterii creditelor și a economiei în general.
Aplicarea taxelor în scopuri necorelate cu stabilitatea financiară ar putea slăbi sectorul financiar fără măsuri adecvate. Aceasta ar reduce oferta de credite și rezistența băncilor într-o eventuală recesiune economică.
Având în vedere rolul vital al băncilor în finanțarea datoriei publice, o supra-taxare excesivă poate crea o situație de auto-întreținere:
1) Statul impozitează profiturile băncilor pentru a obține venituri;
2) Băncile, confruntându-se cu marje reduse și eroziune a capitalului, reduc cererea pentru obligațiuni guvernamentale;
3) Randamentele obligațiunilor guvernamentale cresc, crescând și costurile serviciilor datoriei publice;
4) Statul se confruntă cu noi presiuni fiscale, putând impozita în continuare băncile sau reduce creditul privat;
5) Bilanțurile băncilor slăbesc din cauza pierderilor survenite din scăderea valorii obligațiunilor guvernamentale. Această dinamică amenință atât sustenabilitatea fiscală, cât și stabilitatea financiară.
Creșterea impozitării ar putea afecta negativ strategiile de afaceri din sectorul bancar și ar putea pune în pericol transmiterea eficientă a politicilor monetare adoptate de Banca Națională a României.
