Situația financiară a României se confruntă cu o criză acută, rezultatul unor probleme acumulate de-a lungul anilor. Lipsa de predictibilitate cauzată de modificările frecvente ale legislației fiscale, fără studii de impact, creșterea nesustenabilă a cheltuielilor statului, întârzierile semnificative în modernizarea administrației fiscale au generat inegalități în sistemul public, o colectare insuficientă a veniturilor și deficite bugetare tot mai mari, dificil de finanțat. Această situație determină nemulțumire socială.
Cu puţin timp înainte de Consiliul Ecofin, guvernul a anunţat trei pachete de măsuri. Primul pachet include creşteri de impozitare – modificări ale cotelor de TVA, majorări de accize, impozit crescut pe dividende, taxe suplimentare pentru bănci şi alte ajustări ale cheltuielilor. Guvernul estimează, cu acest pachet, o creştere a veniturilor bugetare de 10,6 miliarde de lei şi o reducere a cheltuielilor de 12,7 miliarde de lei în acest an. Celelalte două pachete vor aborda cheltuielile şi companiile de stat, dar detaliile nu sunt disponibile momentan.
Cum s-a ajuns în această situație?
Crizele succedate din 2020 au urmat unei perioade de relaxare fiscală începând din 2016. S-au introdus numeroase scutiri fiscale, majorări excesive de salarii, pensii şi alte forme de asistenţă financiară, fără a se ţine cont de limitele bugetare. Acest lucru a dus la depăşirea plafonului de 3% din PIB pentru deficitul bugetar, cerut de Tratatul de la Maastricht, iar din primăvara anului 2020, Comisia Europeană a inițiat procedurile de deficit excesiv. În perioadele ulterioare, crizele ulterioare, pandemie sau războiul din Ucraina, au condus la o atitudine mai tolerantă din partea Comisiei Europene, dat fiind că mai multe state membre au raportat deficite mai mari. O îmbunătăţire remarcată a deficitului a avut loc în 2021-2022, însă din 2023 şi 2024, deficitul bugetar s-a accentuat, atingeând un nivel record de 9,3% din PIB, pe fondul unor perioade electorale prelungite.
În toamna anului trecut, Comisia Europeană a acordat o nouă derogare, aşteptând ca guvernul să ia măsuri pentru reducerea deficitului până la 1 aprilie 2025. Însă amânările în procesul de guvernare au afectat luarea de decizii necesare. Este urgentă găsirea de măsuri pentru reducerea deficitului bugetar la 7-7,5% în acest an, o sarcină dificilă de realizat în doar jumătate de an.
Planul fiscal pe termen mediu, aprobat cu Comisia Europeană, prevede reducerea cheltuielilor bugetare cu peste 5 puncte procentuale din PIB până în 2031. Această reducere vizează cheltuielile cu personalul, asistența socială și investiţiile publice. De asemenea, se estimează o creștere a veniturilor din impozite prin eliminarea inegalităților din Codul fiscal şi prin digitalizarea administrației fiscale.
Cheltuielile statului sunt în prim-plan, dar cum rămâne cu veniturile?
Reducerea cheltuielilor bugetare este prioritară în planul fiscal pe termen mediu, decât creşterea taxelor. Analizând evoluţia veniturilor şi cheltuielilor din ultimii zece ani, observăm o tendinţă constantă – cheltuielile cresc mai rapid decât veniturile, indiferent de majorările de taxe. De exemplu, încasările din impozite şi taxe au crescut cu 17,4% în comparație cu anul precedent, în timp ce cheltuielile cu personalul au crescut cu 24%.
Ponderea veniturilor totale ale statului în PIB este de circa 32%, în timp ce cheltuielile cu personalul şi pensiile reprezintă 22%. Acest lucru evidențiază necesitatea unei creşteri a veniturilor fiscale pentru un deficit bugetar sustenabil. Dar, având în vedere că economia a crescut cu doar 0,8% anul trecut şi previziunile pentru acest an sunt scăzute, creșterea impozitelor ar putea afecta negativ economia privată și ar putea duce la recesiune.
De ce nu se colectează mai multe taxe?
Cauzele reduse ale veniturilor bugetare includ numărul scăzut de contribuabili, capacitatea slabă de colectare a veniturilor de la ANAF, evaziunea fiscală și munca la negru.
Numărul mic de contribuabili persoane juridice şi persoane fizice contribuie la o colectare insuficientă. Există multe excepții şi scutiri fiscale pentru anumite categorii, ceea ce reduce numărul contribuabililor.
România are un decalaj major în colectarea TVA (36%), mult mai ridicat decât media UE (5,4%). Deși s-au realizat reforme pentru digitalizarea administrației fiscale, inclusiv e-facturaţia, e-transport şi altele, acestea nu au generat rezultatele dorite.
Cum putem rezolva problema deficitului pe termen lung?
Soluțiile nu pot fi găsite prin măsuri rapide. Reformele necesită o viziune pe termen lung şi o strategie de dezvoltare.
