Uniunea Europeană dorește o interdicție totală a importurilor de gaze naturale din Rusia până în 2027. De la invazia Rusiei în Ucraina, în 2022, țările europene au încetat importurile prin conducte, însă continuă consumul de gaze lichefiate, Ungaria și Slovacia fiind printre cei mai importanți consumatori, opunându-se deciziei UE. Alte state continuă să utilizeze gaze rusești, fiind „rebranduite” ca provenind din alte surse.
România este avantajată de o producție internă substanțială de gaze, suficientă pentru acoperirea necesităților țării în condiții normale. Numai în perioadele de consum maxim, iarna, sunt necesare importuri. La începutul anului 2027, giganticele zăcăminte offshore din Marea Neagră vor contribui semnificativ la producția națională, generând un surplus exportabil.
În ultimii 20 de ani, România a importat cantități limitate de gaze rusești (sub 10% din consum), iar oficial, aceste importuri au fost întrerupte în 2022, la începutul conflictului ruso-ucrainean. Totuși, în februarie 2024, când temperaturile au fost scăzute, unele companii românești au importat gaze din Turcia, prin Bulgaria, generând suspiciuni că acele cantități proveneau de fapt din Rusia.
Rusia continuă exporturile de gaze către Turcia prin conducta TurkStream
Ministrul român al Energiei, Sebastian Burduja, a recunoscut, într-o conferință de presă din februarie, posibilitatea ca gazele importate în România, prin Bulgaria și Turcia, să provene din Rusia. Turbia rebranduiește gazul ca turcesc, indiferent de sursa exactă, importând și din Azerbaidjan.
„Molecula de gaz nu are steag”, a declarat ministrul, subliniind dificultatea identificării precise a originii gazelor.
Austria, încă dependentă de gazul rusesc
Dependența Austriei de gazul rusesc a fost considerabilă, reprezentând 79% din consumul total în februarie 2022. Această proporție a crescut ulterior, ajungând la un maxim de 98% în decembrie 2023, cu o medie de 63% în perioada următoare.
Motivul acestei creșteri a fost reluarea livrărilor de către Rusia, în contradicție cu eforturile de diversificare a surselor, inclusiv prin inițiative precum achiziționarea de gaze naturale lichefiate.
OMV, contracte pe termen lung cu Gazprom
OMV, cel mai mare furnizor de energie din Austria și un cumpărător important de gaze rusești din 1968, are contracte pe termen lung cu Gazprom, valabile până în 2040. Deși OMV se asigură că își poate asigura furnizarea de gaze non-rusești prin parteneriate, aceste rute alternative nu sunt utilizate din cauza clauzei „take-or-pay” din contractele cu Gazprom.
Unii furnizori au renunțat deja la gazele rusești, iar alții urmează să o facă. Austria dispune de capacitatea de stocare a gazelor, pe cap de locuitor, fiind una dintre cele mai mari din UE.
Cehia diversifică sursele de gaze, dar importuri rusești prin alte state
În urma invaziei rusești din Ucraina, Cehia a redus importurile de gaze rusești, căutând alternative din Qatar și SUA, și având stocuri suficiente. Gazul rusesc continuă să ajungă în Cehia prin intermediul altor țări, complicând identificarea exactă a surselor.
Bulgaria și importurile ascunse de gaze rusești
Deși importurile directe din Rusia au scăzut, se bănuiește că gazele rusești continuă să intre în Bulgaria prin alte căi. Existența unor discrepanțe în datele oficiale indică eventuale practici de rebranding.
Italia, reducând importurile din Rusia
Italia a redus semnificativ dependența de gazele rusești după războiul din Ucraina. Strategiile guvernamentale au vizat diversificarea surselor, inclusiv o creștere a importurilor din Algeria. Există suspiciuni de importuri rusești mascate.
Concluzie
În ciuda eforturilor de a reduce dependența de gazul rusesc, mai multe state europene continuă să importe cantități importante de gaze din Rusia, chiar și prin intermediul unor metode complexe de rebranding.
