Nu-mi amintesc un mesaj atât de clar, în ultimii 30 de ani, precum cel transmis de prim-ministrul Bolojan la sfârșitul săptămânii trecute. Probabil că prezentarea celui de-al doilea pachet de măsuri pentru reducerea deficitului bugetar a creat o presiune considerabilă asupra angajaților din sectorul public.

Am aflat aspecte noi legate de gestionarea resurselor publice. De exemplu, bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a crescut cu aproape 60% în ultimii cinci ani, atingând anul acesta valoarea de 77 de miliarde de lei. Însă, aceasta creștere nu s-a reflectat în îmbunătățirea serviciilor medicale; întârzierile la plăți și lipsa de medicamente și materiale sanitare persistă în multe spitale.

De asemenea, prim-ministrul a evidențiat situația companiilor de stat. A arătat că indicatorii de performanță ai acestor companii sunt atât de ușor de atins, încât managerii le ating fără efort, sugerând că aceștia sunt stabiliți doar pentru a justifica salariile și bonusurile ridicate.

Prim-ministrul a abordat și reforma pensiilor speciale. Este un subiect intens dezbătut de ani de zile, iar soluțiile par deseori dificil de aplicat. A evidențiat cazul magistraților, unde în multe situații, persoanele se pensionează la 48 de ani, o vârstă considerată prea tânără. Guvernul își propune o modificare a vârstei de pensionare. O altă idee propusă, aplicabilă, este modificarea legislației pentru ca nivelul pensiei să nu mai fie egal cu 80% din ultimul salariu brut – o situație ce duce în multe cazuri la o pensie mai mare decât salariul net. O propunere ca pensia să se calculeze pe baza a 80% din salariul net. Această propunere nu ridică speranțe enorme, dar ar contribui la diminuarea nemulțumirilor publice.

Cu toate acestea, prim-ministrul nu a atins aspectul cel mai complex, cel al pensiilor de serviciu, cum sunt cele ale militarilor sau polițiștilor. Acest lucru sugerează că reforma sistemului de pensii speciale este departe de a fi rezolvată.

Exemplele prezentate de prim-ministru ilustrează o serie de privilegii și facilități acumulate de-a lungul timpului de funcționarii din administrația centrală și locală, precum și de angajații companiilor de stat. De-a lungul a două decenii, prin legi, ordonanțe și contracte colective de muncă, aceștia și-au acumulat beneficii salariale și extrasalariale considerabile. În această privință, a existat o abundență de inițiative.

Cel de-al doilea pachet de măsuri pentru reducerea deficitului bugetar lipsește un aspect crucial: un program de disponibilizări sau de reducere a numărului de funcționari publici și a agențiilor guvernamentale. Programul de guvernare prevede comasarea sau desființarea unor agenții, precum și reducerea cu 20% a posturilor din administrație. Pachetul actual nu conține măsuri concrete în acest sens, existând doar câteva sugestii privind introducerea unor standarde pentru personalul din administrația locală.

În general, principiile din cel de-al doilea pachet de măsuri pentru reducerea deficitului bugetar sunt încurajatoare. Premierul a evidențiat mai multe sectoare de activitate administrative ineficiente, a căror situație nu fusese abordată în ultimii 20 de ani, cum ar fi sistemul sanitar, administrația locală și companiile de stat.

Întrebarea esențială este dacă guvernul Bolojan va reuși să pună în aplicare integral propunerile sale, dat fiind că încercările anterioare au fost adesea împiedicate de principiul dreptului dobândit.