Noua legislație fiscală (Legea 141/2025) creează dificultăți semnificative pentru companii în cazurile de incapacitate temporară de muncă prelungită, pe parcursul a două sau mai multe luni. Camera Consultanților Fiscali (CCF) a adresat o solicitare Ministerului Finanțelor, ANAF și CNAS.

„Noua metodă de calcul se bazează pe date viitoare, ceea ce contravine principiilor de transparență, precizie și previzibilitate financiară,” a declarat Luminița Obaciu, membră a Comitetului fiscal CCF.

Conform textului legal, valoarea brută lunară a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau accidente, se stabilește pentru fiecare episod prin aplicarea unui procent diferențiat.

În detaliu, legea prevede:

• 55% din baza de calcul pentru concedii de până la 7 zile
• 65% pentru concedii între 8 și 14 zile
• 75% pentru concedii de peste 15 zile

„Aceste concedii medicale sunt acordate pe etape, pe măsura evoluției stării de sănătate a angajatului, un episod putând dura mai multe luni. Prin urmare, procentul corect de calcul nu este cunoscut la finalul lunii actuale, ci abia ulterior, când se determină durata totală a bolii.”, a mai declarat Luminița Obaciu.

În astfel de situații, determinarea corectă a procentului de calcul al indemnizației necesită cunoașterea numărului total de zile de concediu medical din întregul episod, inclusiv cele din lunile următoare.

Această cerință intră în contradicție cu principiul reportării contabile și fiscale lunare, care impune ca toate informațiile necesare calculării salariilor și veniturilor similare salariilor să fie disponibile la finalul lunii și incluse în documentele aferente respectivei luni.

În luna în care începe episodul medical, angajatorul nu poate calcula cu exactitate procentul corect de indemnizație (și implicit baza de calcul), lipsind informațiile despre durata totală a concediului medical, care poate continua și în luna următoare.

Consecințele prevederilor actuale sunt:

• Rectificarea calculului salarial pentru luna precedentă și întocmirea unui raport rectificativ aferent;
• Recalcularea și plata diferențelor de indemnizații de concediu medical, plătite ulterior datei stabilite în contract pentru plata drepturilor salariale;
• Recalcularea și plata diferențelor de taxe și contribuții salariale, cu posibile penalizări pentru întârzieri;
• Rectificarea Declarației 112, cu potențiale erori;
• Depunerea de cereri rectificative la Casele de sănătate pentru recuperarea indemnizațiilor;
• Blocarea sistemelor de salarizare, incapabile să genereze valori corecte lipsind procentul aplicabil clar și complet în luna inițială a concediului;
• Incoerență între evidențele interne ale angajatorului și cele ale instituțiilor publice, putând genera documente incorecte (adeverințe de șomaj, adeverințe de venit, rapoarte statistice) dacă sunt solicitate și eliberate înainte de determinarea finală a duratei concediului.

O altă problemă este omisiunea unei zile definitorii pentru incapacitatea temporară de muncă, intervalele fiind doar între 8 și 14 zile, respectiv peste 15 zile.

Camera Consultanților Fiscali a propus corecții autorităților, inclusiv:

• Posibilitatea calculării indemnizațiilor prin aplicarea procentului corespunzător fiecărui interval (primele 7 zile – 55%, zilele 8–14 – 65%, peste 15 zile inclusiv – 75%) fără acumularea concediilor din certificate medicale consecutive aferente aceluiași episod.
• Eliminarea recalculării indemnizațiilor lunilor anterioare, când informațiile necesare devin disponibile după finalizarea lunilor de raportare.

În cazul menținerii obligativității cumulării zilelor de concediu medical pentru același episod, CCF solicită o procedură oficială pentru evidențierea diferențelor doar în luna în care sunt identificate, fără recalculuri retroactive și accesorii fiscale. De asemenea, este nevoie de precizarea că diferențele respective constituie venituri aferente lunii respective.

Consultați întreaga adresă trimisă de CCF către autorități.