Cum să contracarezi populismul? Aceasta este o întrebare crucială pentru strategiștii și comentatorii politici din întreaga lume. Un exemplu relevant vine din România, potrivit unui comentator al Financial Times.
„Protestele ating un punct critic la nivel mondial. Dar România a contracarat”, susține Alec Russell, comentator al Financial Times, în titlul articolului său.
În întreaga Europă, partidele tradiționale își pierd influența și credibilitatea, afectate de propria lor satisfacție. Nu este un fenomen exclusiv european: Donald Trump este un simbol al acestei tendințe. De la Chile până în Japonia, apelul populismului resunează profund.
Deci, cum putem reacționa?
Liberalii sunt îngrijorați la nivel mondial. Un răspuns concret poate fi găsit la București, capitala elegantă a României. Aici se pot identifica strategii pentru a ține la distanță mișcările populiste.
Într-o regiune cu o istorie bogată în naționalism, predispusa la manipulări externe, nu a fost o surpriză apariția unor politicieni populisti în cursa electorală din anul în curs. Unul dintre ei s-a impus – un om cu o experiență solidă în gestionarea realităților practice.
Nicușor Dan, profesor de matematică și fost primar al Bucureștiului, ales președinte recent, oferă perspective valoroase liderilor centristi aflati în dificultate, precum și altor responsabili politici descurajati de ascensiunea populismului.
Prima lecție este importanța credibilității, aspecte compromise în Marea Britanie după o serie de promisiuni nerealizate. „În România, oamenii au susținut politicienii populisti din cauza lipsei de încredere în stat”, declară Dan. „Au observat corupție, nedreptate… Prioritatea este consolidarea încrederii în instituții.”
Soluția sa se bazează pe o realitate politică cunoscută: îndeplinirea responsabilităților guvernamentale, o strategie ce poate contribui la cresterea încrederii electoratului. În calitate de primar al Bucureștiului, s-a axat pe gestionarea problemelor dezvoltatorilor imobiliari și pe modernizarea sistemului de încălzire al orașului – decizii simple, dar de mare valoare.
De asemenea, un alt aspect crucial este tonul comunicării. „Chiar dacă societatea este divizată, am încercat să comunic civilizat”, declară Dan. „Am susținut dialogul. Simt nevoia oamenilor să fie ascultați.”
Președintele transmite mesajele sale cu o voce discretă, dar știind să-și argumenteze pozițiile, inclusiv în dezbaterile electorale, acolo unde a discreditat promisiunile nerealiste ale adversarului său.
Și, în final, gestionarea strategică a tăcerii are o importanță vitală. Așteptarea unor scurte pauze înainte de a răspunde la întrebări poate influența perceperea candidatului. O abordare lipsită de tact cu privire la media digitala ar putea fi o greșeala fatală, în timp ce stilul lui este in contrast cu zgomotul adversarilor săi.
Experiența românească oferă și exemple mai puțin instructive în ceea ce privește democrația. Critica lui JD Vance privind interventia justiției în campania prezidențială a unui candidat naționalist este pertinentă.
Experienta aceasta a stat la baza unui articol anterior al autorului din luna mai, intitulat „Cum nu se combat populismul: o lectie din Romania” .
Concluzionând, lecțiile pe care le oferă Nicușor Dan în prezent sunt:
acțiuni concrete, respect, evitarea imitării populistului și utilizarea strategică a tăcerii.
