O femeie de 56 de ani, recent concediată, se confruntă cu dificultăți în găsirea unui nou loc de muncă. Daniela Apostolache, fostă manager de experiență client la o firmă financiară, a depus zeci de aplicații, dar a fost chemată la doar un singur interviu, fără rezultate concrete. Această situație îi crește îngrijorarea financiară, determinând-o să ia măsuri radicale.

Daniela, mamă a trei copii, a decis să vândă apartamentul ei cu 3 camere pentru a se muta într-unul mai mic, cu două camere. Deși despăgubirea de concediere i-a oferit o oarecare susținere financiară, banii se epuizează rapid. „Mă îngrijorează mai ales o eventuală boală – asta mi-ar lipsi cel mai mult acum”, recunoaște ea, arătând că este încă profund afectată de această situație. Cariera sa de 32 de ani pare să se fi terminat. „Mă simt aproape pensionară la vârsta mea,” mai spune Daniela.

În România, în medie, o persoană activează profesional puțin peste 32 de ani, conform datelor Eurostat, poziționând țara la ultimul loc din UE privind durata medie a vieții profesionale, deși spre sfârșitul mileniului trecut se încadra în grupul țărilor cu cele mai lungi perioade de activitate profesională.

Între 2015 și 2024, durata preconizată a vieții active a crescut în toate statele membre ale UE, cu excepția României, arată datele Biroului de Statistică al UE. În schimb, alte țări, precum Malta și Ungaria, au înregistrat o creștere semnificativă a speranței de viață activă, aceasta ultima cu o creștere de aproape 5 ani.

Alte state, ca Spania și Suedia, au înregistrat o evoluție mai stabilă a acestui indicator, cu creşteri minore.

România este singura țară care a înregistrat un recul – de 0,1 ani.

Cauzele scăderii duratei vieții active în România și Italia

Participare redusă a femeilor pe piața muncii: Atât România, cât și Italia se confruntă cu rate scăzute de angajare a femeilor. Aceasta limitează durata medie de activitate profesională, deoarece femeile din aceste țări părăsesc deseori piața muncii din cauza responsabilităților familiale sau a altor factori culturali, ca îngrijirea copiilor. De exemplu, în 2023, se estima că femeile din Italia vor lucra doar 28,3 de ani, iar cele din România, 28,5 de ani, comparativ cu peste 41 de ani în țări nord-europene.

Pensionări anticipate și pensii speciale: În România, pensionările premature în anumite categorii profesionale sunt o cauză majoră a scăderii duratei medii a vieții active. Un alt factor este munca „la negru”.

Șomaj ridicat la tineri și intrare tardivă pe piața muncii: Tinerii din ambele țări se confruntă adesea cu perioade lungi de șomaj sau cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă stabil după absolvirea studiilor, intrând pe piața muncii mai târziu, uneori și după vârsta de 30 de ani.

Munca informală și nedeclarată: Munca nedeclarată este mai frecventă în România și în anumite regiuni din Italia. Lipsa înregistrării acesteia în statistici afectează negativ media duratei vieții active.

Factori demografici și de sănătate: Speranța de viață mai redusă, în special în rândul bărbaților din România, și ratele crescute de dizabilități, duc la părăsirea mai timpurie a pieței muncii din motive de sănătate.

Inegalitate de gen: Diferența considerabilă între bărbați și femei în vechimea profesională reflectă bariere culturale și structurale întâmpinate de femei în carierele lor.

Țările nord-europene au o durată medie de viață activă semnificativ mai mare, datorită unor condiții mai favorabile pentru dezvoltarea profesională.

În 2024, durata medie a vieții active în UE era de 37,2 ani, 39,2 ani pentru bărbați și 35,0 ani pentru femei. Acest indicator a crescut continuu în ultimii 10 ani, deși a avut o ușoară scădere în 2020.

Țările nord-europene, cu cea mai mare durată a vieții active

Țările de Jos conduceau clasamentul cu o durată de 43,8 ani, urmate îndeaproape de țările din nordul Europei. România (32,7 ani) și Italia (32,8 ani) se situau printre țările cu cele mai mici durate de viață activă.

Diferențele de gen în durata vieții active sunt evidente în toate țările. În general, bărbații lucrează mai mult decât femeile, dar decalajul a scăzut odată cu creșterea participării femeilor pe piața muncii.

În timp ce în unele țări femeile dețin un avantaj, ca în Estonia, Lituania și Letonia, în alte țări, ca Italia, Grecia, Malta și România, decalajul de gen este semnificativ ridicat.

Țările nord-europene au cele mai mici diferențe de gen în durata vieții active, iar țările sud-europene au cele mai mari. Acest lucru arată clar diferențele de politici sociale și culturale din zonele respective ale continentului european.