În zorii unei zile toride, la periferia unui sat din apropiere de Sibiu, printre utilaje vechi, „Ion” – așa cum îl numeau colegii săi – își începe activitatea. Ion a sosit din Nepal cu câteva luni în urmă, îndemnat de speranța unui trai mai bun. Reprezintă o parte a forței de muncă care acoperă parțial deficitul existent în România.
Pentru „Ion”, fiecare dimineață în România a presupus depășirea unor obstacole: nu doar ale limbii și culturii, ci și ale prejudecăților sau așteptărilor fermelor care l-au angajat. Proprietarul recunoaște că, fără muncitori străini, fermele se degradează, deoarece tinerii români nu mai sunt interesați sau preferă alte destinații.
Lipsa forței de muncă nu este doar o statistică, ci o realitate resimțită la fiecare angajare nereușită.
Peste 40% dintre companiile din România au declarat recent că lipsa personalului calificat este o problemă urgentă. În 2024, rata ocupării forței de muncă a crescut ușor la 63,8% – dar rămâne sub media UE cu aproape 10 puncte procentuale.
Sectoare esențiale, de la tehnologie la sănătate, resimt cel mai mult impactul datorită acestei penurii, iar în mediul rural, agricultura are nevoie de mai mulți muncitori.
„Ne bazăm pe Ion și pe alți colegi din Asia, pentru că fără ei nu am avea pe cine să strângă recolta, să îngrijească animalele, să lucreze la fermă”, spune proprietarul, un bărbat de peste 55 de ani. Integrarea nu este ușoară, și nu toți reușesc; unii cedează dificultăților și se întorc acasă. Alții, ca Ion, devin cu timpul indispensabili și pot trimite bani acasă.
După mai bine de două decenii în care România a înregistrat o migrație negativă, acest indicator s-a inversat în ultimii doi ani.
Deși țara noastră continuă să fie atractivă pentru cetățeni care caută oportunități în alte state occidentale, numărul persoanelor care au intrat în țară a crescut, apropiindu-se de cel al emigrărilor. Astfel, în anii 2022 și 2023, rata netă a migrației a devenit pozitivă.
Această migrație netă pozitivă este însă umbrită de un paradox: milioane de români muncesc în străinătate, și țara noastră devine din ce în ce mai dependentă de forța de muncă asiatică, cu calificare mai redusă. În 2024, demografii anticipau o scădere a populației României cu aproape 10% până în 2035, iar vârsta medie a crescut deja la 44 de ani.
Îmbătrânirea populației influențează direct oferta de forță de muncă
Problemele persistă și în școli: aproape jumătate dintre elevi nu înțeleg textele la testele internaționale, abandonul este ridicat, iar doar 56% reușesc să finalizeze programe de calificare. Mulți tineri, mai ales din mediul rural sau din comunități vulnerabile, rămân în afara sistemului educațional, agravează penuria de personal calificat.
Îmbătrânirea populației și distribuția acesteia pe grupe de vârstă influențează ofertă de forță de muncă pe termen mediu și lung. În România, numărul persoanelor de peste 65 de ani a crescut constant din 2013, ajungând cu aproape 17% mai mare în 2024.
Astfel, ponderea persoanelor vârstnice a ajuns la 20% din totalul locuitorilor în 2024 (față de 16,3% în 2013), în timp ce vârsta mediană a urcat la aproape 44 de ani comparativ cu 40,5 ani în 2013.
În loc de concluzii…
Deși există semne de îmbunătățire, deficitul de forță de muncă rămâne o problemă structurală, ce se poate rezolva doar pe termen mediu și lung prin politici eficiente, de la îmbunătățirea sistemului educațional, la crearea unor condiții care să încurajeze nașterea și menținerea populației în țară.
Provocările actuale ale pieței muncii includ și integrarea inteligenței artificiale, prelucrarea datelor, robotizarea și automatizarea.
Resursa umană are o importanță din ce în ce mai mare în activități care cer mai mult de competențele elementare.
