Joi, 11 februarie 2010, Herman Van Rompuy a convocat o reuniune specială a Consiliului European la Bruxelles. Cu o zi înainte, Nicolas Sarkozy a sunat-o pe Angela Merkel la ora 12:30, relatează fostul cancelar german în memoriile sale; era îngrijorat de criza financiară grecească și considera necesar un schimb de opinii discret cu Jean-Claude Trichet, președintele Băncii Centrale Europene (BCE), înaintea întâlnirii oficiale de a doua zi.
Papandreou s-a întâlnit confidențial cu Dominique Strauss-Kahn, la Davos
După preluarea mandatului, în octombrie 2009, noul guvern al prim-ministrului Giorgos Papandreou a revizuit datele financiare și a anunțat că deficitul bugetar al Greciei era de 12,7% din PIB, nu de 3,7% cum se estimase inițial.
În ianuarie 2010, la Forumul Economic Mondial de la Davos, Papandreou s-a întâlnit cu discret cu Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI. În cadrul discuției, desfășurate într-un cadru discret, pentru a nu atrage atenția, cei doi au analizat nevoile financiare ale Greciei. Șeful FMI a subliniat că nu este responsabil, deoarece Grecia face parte dintr-o uniune monetară, sfătuindu-l pe Papandreou să se adreseze Comisiei Europene.
„În discuția telefonică cu Sarkozy, i-am spus că nu văd o cale viabilă pentru a ajuta Grecia a doua zi. Pentru mine, o întâlnire fără o strategie clară era contraproductivă, însă Sarkozy a insistat”, a relatat Merkel în memoriile sale.
A doua zi, Merkel a avut o discuție cu Papandreou, care i-a transmis îngrijorări privind situația financiară, însă fără a demonstra o urgență concretă.
Neclaritatea ajutorului propus pentru Grecia
A doua zi, cancelarul a zburat la Bruxelles, unde a avut o întâlnire cu Van Rompuy, Barroso, Papandreou, Sarkozy și Trichet. Fiecare participant a primit espresso belgian și apă.
Trichet a fost primul care a vorbit, explicând că Grecia nu va mai putea obține creditele necesare din piețe. A conchis: „Grecia trebuie ajutată acum, altfel nu există nicio garanție că va putea solicita imprumuturi până în primăvară”.
Neclaritatea asupra naturii ajutorului a persistat, Sarkozy continuând să susțină necesitatea ajutorului pentru Grecia.
Merkel a întrebat despre natura ajutorului, și Trichet a răspuns: „Grecia are nevoie de bani”.
Fostul cancelar german amintește că problema fundamentală era evidentă: Grecia avea nevoie de resurse financiare. O condiție esențială pentru aderarea Germaniei la Uniunea Monetară Europeană a fost asumarea responsabilității de către fiecare guvern în privința datoriei. Toți cei prezenți conștientizau contextul juridic, dar gesturile făcute nu păreau să conteze.
Merkel a transmis imediat celorlalți participanți că nu va aproba alocarea de fonduri.
„Am observat că Papandreou nu a spus nimic, așa că i-am adresat întrebarea: „Ce fel de ajutor doriți?”. El a răspuns că nu solicită nimic”, a consemnat Angela Merkel.
Trichet a devenit tot mai insistent asupra urgentării ajutorului pentru Grecia, argumentând că situația ar afecta și alte țări din zona euro. Barroso s-a alăturat opiniei, având în vedere contextul dificil din Portugalia.
„Papandreou a spus că are nevoie de timp. Reacția sa mi s-a părut incredibilă.”
Merkel a solicitat lui Papandreou când vor prezenta planurile de economii de 4% din PIB necesare pentru a gestiona deficitul. Papandreou a răspuns că are nevoie de timp, o reacție care a surprins-o pe Merkel.
Discuțiile au durat două ore, în limba engleză, franceză și germană, interpretii având mari dificultăți în a ține pasul.
Pentru Merkel, implicarea FMI era crucială pentru o evaluare imparțială a propunerilor Greciei.
Odată cu dezvăluirea deficitului grecesc de peste 15%, situația a evoluat dramatic.
Papandreou s-a aflat pe insula Kastellorizo. A anunțat solicitarea Greciei de asistență din partea Eurogrupului și FMI, comparând această acțiune cu o nouă Odiseea, citând rătăcirile lui Ulise după bătălia de la Troia.