Indicatorul ocupării forței de muncă (15-64 ani) a atins un nivel redus în trimestrul al II-lea al anului 2025, 63,3%, reprezentând unul dintre cele mai mici rezultate din Europa, conform Institutului Național de Statistică.
În practică, 8,22 milioane de români activează, 7,73 milioane fiind angajați, și aproximativ 490.000, șomeri.
Piața muncii, într-o fază de declin, determină din ce în ce mai mulți români să accepte locuri de muncă cu timp parțial sau necorespunzătoare competențelor lor. Acest declin este confirmat și de Banca Centrală, care, în discuțiile de vârf, a remarcat: „Datele actuale relevă atât o diminuare a numărului de angajați în economie în aprilie și mai, cât și o scădere a ratei șomajului trimestrial în ansamblu, în timp ce sondajele din iulie indică o slăbire accentuată a intențiilor de angajare pe termen scurt.”
Rata oficială a șomajului în România rămâne scăzută, la 5,8%. Cu toate acestea, această cifră ascunde dificultățile crescânde în obținerea unui loc de muncă stabil cu normă întreagă, într-o perioadă în care angajările încetinesc vizibil.
Un indicator mai relevant al problemelor din piața muncii ar include persoanele care lucrează parțial și doresc un loc de muncă cu normă întreagă, precum și cele descurajate și care au renunțat la căutarea de locuri de muncă.
Peste 110.000 de persoane sunt disponibile pentru ore suplimentare, reprezentând peste o treime din totalul celor care activează parțial. „Subocuparea este noul șomaj”, notează experții economici.
Dacă am adăuga aceste persoane, alături de aproximativ 150.000 de persoane descurajate, rata șomajului ar ajunge la 9,7%.
Preocupări semnificative generează și rata ocupării tinerilor (15-24 ani), care, în vară, a fost de numai 18,7%, conform datelor statistice.
Ariana Adomniței a lucrat ca bucătăreasă într-o pensiune din Ialomița. Din păcate, afacerea nu a mers, iar pensiunea a fost închisă vara trecută. De atunci, ea își caută un loc de muncă, dar ofertele sunt sub așteptări. Posibile alternative sunt îngrijirea persoanelor în vârstă sau munca ca bucătăreasă la un restaurant aflat la 30 km distanță, însă cu normă parțială. Asemănări situații se întâlnesc la sute de mii de persoane.
Dan Plopeanu, cu un master în design grafic și o firmă proprie, a înregistrat dificultăți în găsirea de comenzi. Doi clienți au migrat spre alte companii, iar contractele existente nu au fost prelungite. Având peste 45 de ani, se confruntă cu perspectiva de a renunța la angajați și de a prelua singura sarcinile minore, pentru a-și menține o parte din veniturile anterioare.
Firma sa a solicitat colaborări la numeroase firme locale, fără succes. Situația sa este similară cu a multor alții, care nu își pot permite retragerea din activitate, dar nu percep șanse reale pe piața actuală.
„Încep să-mi pun la îndoială propriile abilități, ajungând la concluzia că cariera mea s-a încheiat. Companiile din domeniul meu caută fie angajați ieftini, fie se descurcă cu inteligență artificială sau alte aplicații. Clar e că nu par să aibă nevoie de oameni în carne și oase,” spune el.
Sute de mii de români sunt nevoiți să accepte locuri de muncă parțiale din lipsa altor alternative. Uneori timpul suplimentar este necesar pentru îngrijirea rudelor, studii sau preferințe personale, însă, frecvent, oamenii sunt nevoiți să recurgă la locuri de muncă parțiale în timp ce își caută un loc de muncă cu program normal.
Aproximativ 10% dintre șomeri renunță la căutarea de locuri de muncă din necesitate, nu din alegere. Ioana A., croitoreasă, a fost nevoită să renunțe la job din cauza îngrijirilor necesare pentru soacra ei. A ales între a rămâne la locul de muncă și a îngriji persoana in vârstă.