Europa se confruntă cu o problemă majoră: majoritatea stocului locativ a fost ridicat în deceniile postbelice, înainte ca standardele de eficiență energetică și rezistență seismică să devină obligatorii. România ilustrează perfect această situație continentală, cu consecințe grave pentru securitatea cetățenilor și obiectivele climatice ale Uniunii Europene.

Situația îngrijorătoare a României:

• 64% din locuințe au fost construite înainte de 1980, 8% având o vechime de peste 74 de ani
• România se află pe locul trei în UE în ceea ce privește riscul seismic, după Grecia și Italia.
• În urma cutremurului din 1977, au decedat 1.578 de persoane și s-au prăbușit circa 35.000 de locuințe (estimări)

Problema extinsă în Europa:

• În Spania, peste 81% din construcții au un rating energetic scăzut (E, F, G)
• În Franța, aproape o treime din locuințe au fost construite înainte de 1949
• Austria are 850.000 de locuințe construite înainte de 1945

Programe de renovare ambițioase:

• România: 2,8 miliarde lei pentru programul „Valul renovării”
• Spania: 3,42 miliarde euro din fonduri NextGenerationEU
• Franța: 6,7 miliarde euro pentru renovări energetice
• Lituania: sistem simplificat cu plăți fixe (89-172 euro/m²)

Un indicator îngrijorător: locuințele României, printre cele mai vechi din UE

Datele evidențiază o realitate dificilă: România dispune de unul dintre cele mai vechi stocuri locative din Uniunea Europeană. Aproximativ 8% din locuințe datează de dinaintea anului 1946, în timp ce 56% au fost construite între 1946 și 1980. Doar 35% din parcările imobiliare românești au fost construite după 1980, când normele de construcție au început să se îmbunătățească semnificativ.

Situația este și mai dramatică în mediul rural, unde un procentaj ridicat de case sunt extrem de vechi, construite înainte de 1946. Aceste date reprezintă o vulnerabilitate reală cu consecințe potențial devastatoare.

În majoritatea orașelor importante (București, Cluj-Napoca, Iași), apartamentele vechi sunt mai scumpe decât cele noi, preponderent datorită poziționării centrale și infrastructurii dezvoltate.

„Bucureștiul este cel mai relevant exemplu, cu diferențele de preț cele mai mari înregistrate în favoarea apartamentelor vechi, datorită poziționării centrale. În schimb, în Craiova, Oradea și Timișoara observăm o tendință inversă – locuințele noi depășesc în preț cele vechi, demonstrând că noile dezvoltări imobiliare capătă atractivitate și în aceste zone”, a declarat Monica Dudău, șef marketing real estate Europe, OLX Group.

Riscul seismic: o amenințare persistentă

România ocupă locul trei în Uniunea Europeană în ceea ce privește expunerea la riscul seismic, fiind depășită doar de Grecia și Italia. Sursa seismică Vrancea afectează două treimi din țară și își face simțită prezența în sudul și estul țării, inclusiv în Capitală.

Cutremurul din 4 martie 1977 rămâne o amintire dureroasă: 1.578 de vieți au fost pierdute, dintre care 1.391 doar în București, și aproape 35.000 de construcții s-au prăbușit. Această tragedie evidențiază vulnerabilitatea extremă a vechiului fond locativ din România în fața cutremurelor.

O problemă răspândită în Europa

România nu face excepție în peisajul european. În Spania majoritatea locuințelor din Madrid (aproximativ 600.000 din 1,5 milioane) au fost construite între 1961 și 1980, în timp ce în ultimul deceniu (2011-2020) s-au ridicat doar 46.485 de unități noi. Este vizibil lipsa unor noi construcții locative

Barcelona prezintă o situație similară: din cele 808.746 de locuințe, majoritatea au fost construite în aceleași două decenii-cheie (1961-1970 și 1971-1980). Anul 1980 devine un punct de reper crucial în Spania – abia din acel moment clădirile noi au trebuit să respecte standardele de termoizolație.

Franța se confruntă cu aceeași provocare: aproape o treime din locuințele unifamiliale au fost construite înainte de 1949, reprezentând 45% din consumul de energie pentru încălzirea locuințelor. În plus, 44% din locuințele multifamiliale au fost construite între 1949 și 1974.

Austria nu face excepție: din aproape 4,2 milioane de apartamente și case, aproximativ 850.000 (20%) au fost construite înainte de 1945. Aproximativ patru cinciimi din fondul locativ datează din perioada postbelică, cu un boom de construcții între 1960 și 1980.

Eficiența energetică: o problemă cu impact financiar

Consecințele acestei moșteniri arhitecturale sunt majore din punct de vedere energetic. În Spania, peste 81% din construcții au ratinguri energetice scăzute (E, F sau G), pe o scară de la A la G. Sectorul imobiliar spaniol contribuie cu puțin peste o treime la emisiile de CO2 ale țării.

Strategii de renovare: miliarde de euro investite într-o transformare necesară

Țările europene au lansat programe ambițioase de renovare, finanțate prin fonduri naționale și europene. 

România a demarat programul „Valul renovării” cu un buget de 2,8 miliarde lei pentru a îmbunătății eficiența energetică a peste 4.333 de clădiri.

Spania a alocat 3,42 miliarde euro din fondurile NextGenerationEU pentru renovarea locuințelor, vizând 510.000 de proiecte până în 2026.

Franța a alocat 6,7 miliarde euro pentru renovări energetice prin intermediul strategiei France Relance, majorând finanțarea pentru programul MaPrimeRénov’.

Lituania a implementat un sistem inovator, cu tarife fixe pentru renovări energetice, variind între 89 și 172 euro pe metru pătrat, în funcție de dimensiune și tipul de intervenții. 

Provocările implementării strategiilor de eficientizare energetică

Deși fondurile sunt semnificative, experții semnalează că ritmul renovării rămâne insuficient.

În România, accesul la finanțare a fost simplificat, iar sectorul privat s-a implicat prin proiecte majore. Modernizarea fondului locativ european nu este doar o necesitate economică și de mediu, ci și o problemă de siguranță publică. Schimbările climatice măresc intensitatea fenomenelor extreme și obiectivele europene de neutralitate climatică până în 2050 necesită urgent renovarea clădirilor.

Succesul acestor programe depinde de simplificarea procedeelor birocratice, menținerea finanțării pe termen lung și de convingerea populației pentru a participa la reforma necesară a locuințelor din Europa.