Strategia energetică a Uniunii Europene se află într-o etapă crucială. Cu toate presiunile din partea Statelor Unite pentru o întrerupere rapidă a importurilor de gaz rus, Bruxelles-ul rămâne ferm în intenția sa de a obține independența energetică completă până la 1 ianuarie 2028. Această decizie nu este aleatorie, ci reflectă îngrijorarea de a asigura un echilibru între obiectivele geopolitice și stabilitatea energetică, potrivit presei grecești.
Administrația americană, condusă de președintele Donald Trump și secretarul pentru Energie Chris Wright, a transmis un mesaj clar aliaților europeni: eliminarea gazelor rusești din amestecul energetic trebuie să se realizeze cât mai rapid. Într-o scrisoare adresată statelor membre NATO, Trump a solicitat întreruperea completă a importurilor cât mai curând posibil. În același context, Wright, la conferința Gastech de la Milano, a prezentat planuri ambițioase de extindere a exporturilor de gaze naturale lichefiate (GNL) către Europa, profitând de lipsa de furnizare a Rusiei.
Strategia este evidentă: independența energetică față de gazul rus nu doar că urmărește obiective geopolitice, ci consolidează și rolul furnizorului principal de GNL american pentru piața europeană.
În fața presiunilor, Comisia Europeană pare hotărâtă. Purtătoarea de cuvânt pentru energie, Anna-Kaisa Itkonen, a subliniat că planul inițial din luna iunie privind întreruperea completă a aprovizionării cu gaz rus până la finele anului 2027 rămâne valabil. În aceeași direcție, comisarul pentru energie, Dan Jørgensen, a accentuat că reducerea treptată a dependenței este concepută pentru a conserva stabilitatea, evitând creșteri bruște de prețuri și întreruperi ale aprovizionării.
UE este conștientă că orice decizie pripită ar putea afecta negativ competitivitatea economiilor sale, mai ales în statele care încă se bazează puternic pe gazul rus transportat prin conducte.
Avertismentul Institutului Oxford
O analiză a Institutului Oxford pentru Studii Energetice susține ezitările europene. Conform studiului, implementarea decuplării planificate pentru 1.01.2028 va avea efecte limitate asupra prețurilor, deoarece se estimează o disponibilitate suficientă de GNL la nivel internațional și se va începe extracția din noi zăcăminte din Marea Neagră (România, Turcia).
În acest caz, creșterea prețurilor la gaze (TTF) s-ar limita la doar 0,20 USD/MMBtu (0,58 EUR/MWh), o creștere practic insignifiantă. Chiar și sistarea gazelor rusești livrate prin TurkStream către Europa de Sud-Est ar genera doar o presiune de 0,27 USD/MMBtu, cu prețuri ușor mai mari în Ungaria, Slovacia și Austria.
Scenariul se schimbă radical dacă decuplarea este accelerată, spre 2026, așa cum doresc SUA. Studiul avertizează asupra unei dublări semnificative a prețurilor: în Europa Centrală și de Est prețul ar putea depăși 20 USD/MMBtu (58 EUR/MWh), comparativ cu prețul actual de 32,15 EUR/MWh. Chiar națiuni importante precum Germania și Italia ar înregistra creșteri substantiale, cu prețuri peste 18 USD/MMBtu.
Impactul nu va fi uniform în toată Europa. Țările cu infrastructură de GNL dezvoltată – precum Spania, Portugalia și Grecia – sau cu acces la noi surse, vor înregistra creșteri mai mici (aproximativ 11 USD/MMBtu). În schimb, țările fără alternative, cum ar fi Ungaria sau Slovacia, riscă o presiune economică considerabilă.
Diferențele acestea prefigurează tensiuni politice în cadrul Uniunii și nu este exclusă resursa dezbaterii asupra unor măsuri de susținere a economiilor vulnerabile.
În concluzie, Europa se confruntă cu o dilemă complexă: să urmeze SUA pentru o decuplare rapidă de sursele rusești, riscând creșteri rapide ale prețurilor, sau să își păstreze planul, protejându-și piețele, dar cu o decuplare mai treptată de Rusia.
În prezent, răspunsul UE este că 2028 rămâne limita. Cu toate acestea, presiunea din partea americană persistă și este evident că în viitorul apropiat această problemă va fi un punct central în relațiile transatlantice.