Avertizările experților privind politicile fiscale nesustenabile au fost confirmate, deficitul record din Europa declanșând măsuri drastice de corecție.
Evoluția fiscală a României a luat o întorsătură dramatică, confirmând avertismentele anterioare ale experților financiari, care puneau sub semnul întrebării credibilitatea previziunilor bugetare ale guvernului. Îngrijorările legate de un deficit fiscal aparent modest de 6% au evoluat într-o criză fiscală, deficitul general al administrației publice din România atingând 9,3% din PIB în 2024 – cel mai ridicat din Uniunea Europeană.
Lipsa disciplinei fiscale în România oferă un exemplu frapant asupra consecințelor planificării bugetare nerealiste și ale ajustărilor inevitabile ale pieței. Adrian Codirlasu, o figură proeminentă în mediile economice românești, avertizase asupra acestui scenariu, anticipând că obiectivele ambițioase de deficit se vor dovedi nesustenabile și vor forța guvernul să adopte corecții inflaționiste.
Bugetul ipotetic din 2024
Bugetul pentru 2024, aprobat în februarie cu o previziune de deficit de 6%, s-a dovedit rapid neconcordant cu realitatea economică. Așa cum observase Codirlasu, discrepanța rapidă cu datele macroeconomice a ridicat întrebări fundamentale despre competența guvernului: dacă decidenții politici nu aveau expertiză pentru previziuni realiste sau au dezinformat deliberat Parlamentul, investitorii și agențiile de rating. ”Nu există alte scenarii!”, afirmă Codirlasu.
Realitatea s-a dovedit chiar mai gravă decât cele mai pesimiste prognoze. Creșterea reală a PIB-ului s-a diminuat la 0,8% în 2024, în timp ce consumul privat puternic, susținut de salarii robuste, a fost contracarat de scăderile continue ale investițiilor. Totodată, cheltuielile guvernamentale au crescut brusc pentru salarii publice, pensii și plăți de dobânzi, generând un cocktail fiscal exploziv.
Inflația ca instrument fiscal
Anticipările lui Codirlasu că guvernul va utiliza „corectarea prin inflație” s-au materializat cu o acuratețe neplăcută. Inflația se apropie de 10% pe an, odată cu eliminarea plafonului prețurilor la electricitate și creșterile cotelor de TVA implementate în august 2025.
Mecanismul descris de Codirlasu se desfășoară conform previziunilor sale. Cota standard de TVA a crescut de la 19% la 21%, iar cotele reduse de TVA au crescut la 11%, fiind acompaniate de o majorare cu 10% a accizelor. Aceste măsuri, menite să genereze venituri rapide, au transmis presiuni inflaționiste în întreaga economie, taxând implicit întreaga populație pentru a acoperi dezechilibrele fiscale.
Efectul anticiparei avertizat de Codirlasu este evident. Anunțul din iulie al majorărilor de taxe din august a generat presiuni imediate asupra prețurilor, demonstrând cum semnalele de politică fiscală pot declanșa așteptări inflaționiste chiar înaintea implementării.
Restricții europene și flexibilitate valutară
Analiza expertului referitoare la avantajele unui regim valutar bazat pe ţinta inflaţiei s-a dovedit corectă. Codirlasu face o comparaţie cu Bulgaria, care are un Consiliu Monetar.
„Dacă comparăm România cu Bulgaria, a doua arată mai bine. Nu își mai modifică politica fiscală de mult timp. Intrarea în zona euro o va percepe ca fiind mai stabilă. Iar Consiliul Monetar constrânge guvernul să menţină deficitul bugetar sub control. Pentru că emisiunea de datorii este echivalentă cu tipărirea de bani. Și practic ar fi crescut cantitatea de leva faţă de cantitatea de euro din rezerve. Asta a forţat guvernul să fie responsabil”, explică economistul român.
Deja avem datorii prea mari, adaugă Codirlasu, făcând referire la idei ale unui renumit economist american, care afirma că la un moment dat economia creşte, după care creează prea multă datorie, devenind brusc o problemă.
Pe măsură ce creșterea economică scade în 2025, inflația din România va crește. Dar România menține flexibilitatea utilizării politicii monetare independente și a deprecierii monedei ca mecanisme de ajustare, instrumente indisponibile membrilor din zona euro.
Această flexibilitate vine însă cu un preț. Capacitatea României de a genera inflație și a permite deprecierea valutară oferă un cadru fiscal mai puțin disciplinat comparativ cu țările care operează sub consilii monetare sau fac parte din zona euro, unde bugetele echilibrate devin o necesitate.