Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat recent decizia în cauza C-86/24, CS STEEL a.s. împotriva Generální ředitelství, oferind clarificări esențiale privind aplicarea regulilor de origine nepreferențială pentru produsele încadrate la poziția 7304 41 – țevi și tuburi din oțel inoxidabil formate la rece – conform Anexei 22-01 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.

Contextul cauzei

Țevi din oțel prelucrate termic, provenind din China și încadrate la poziția 7304 11, au fost importate în India, unde au fost supuse operațiunilor de reducere la rece: laminare, decapare, pasivare, reîncălzire, îndreptare și tăiere. Aceste procese au modificat dimensiunile produselor, care au fost ulterior importate în Uniunea Europeană sub codul NC 7304 41, declarate ca având origine neinstituțională indiană.

În urma verificărilor, autoritățile vamale din Cehia au considerat că aceste țevi își păstrează originea chineză, ajustând taxele vamale conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/330, care instituie o taxă antidumping definitivă pentru importurile de țevi și tuburi fără sudură din oțel inoxidabil provenind din China.

Problema juridică examinată

Curtea a fost invitată să analizeze validitatea regulii principale de determinare a originii nepreferențiale conform Regulamentului delegat 2015/2446 și dacă operațiunea de „reducere la rece” a produselor din poziția NC 7304 11 poate fi considerată o „transformare substanțială”, care să confere o nouă origine, în mod similar cu situațiile în care produsele din alte poziții (ex. 7204 – deșeuri și resturi de oțel sau 7304 49 – profile tubulare) sunt transformate.

Decizia CJUE

CJUE a stabilit că procesul de prelucrare la rece nu poate fi considerat o „transformare substanțială finală”. Deși operațiunea a schimbat ireversibil dimensiunile țevilor, nu le-a modificat compoziția, scopul sau utilizarea – acestea păstrându-și funcția de țevi sau conducte din oțel inoxidabil.

Implicații pentru operatorii economici

Decizia CJUE evidențiază vitalitatea unei analize riguroase a regulilor de origine nepreferențială în cadrul Codului Vamal al Uniunii. Companiile care efectuează importuri de bunuri prelucrate în afara UE trebuie să evalueze cu atenție dacă operațiunile realizate constituie o transformare substanțială conform legislației europene, pentru a evita reclasificări, penalități vamale sau aplicarea retroactivă a taxelor antidumping și măsurilor de salvgardare.

Mai sunt valabile certificatele de origine nepreferențială emise de țări terțe?

Originea nepreferențială a mărfurilor reprezintă o componentă obligatorie a declarației vamale de punere în liberă circulație în UE. Determinarea și declarația corectă a originii revin importatorului, care trebuie să asigure conformitatea cu legislația vamală europeană.

Pentru a stabili corect originea, importatorul trebuie să dețină informații detaliate despre procesele de prelucrare sau fabricație din ultima țară de producție a bunurilor. Aceste date trebuie să fie suficiente pentru a determina proveniența și pot include:

• Dovezi că mărfurile au fost obținute integral într-o anumită țară;
• Descriere detaliată a procesului de fabricare efectuat;
• Informații despre clasificarea tarifară, valoarea și proveniența tuturor materialelor utilizate.

Documentația precisă și înțelegerea acestor elemente sunt cruciale pentru a evita declarațiile eronate, pentru o aplicare corectă a taxelor vamale și pentru respectarea regulilor de origine nepreferențială stabilite în cadrul Codului Vamal al UE.

Un accent deosebit trebuie pus pe dovezile furnizate de operatori. În cazul în care un certificat de origine emis de o țară terță este prezentat împreună cu declarația vamală de punere în liberă circulație – în alte condiții decât cele prevăzute la articolele 57–59 din UCC-IA – acesta nu reprezintă o dovadă valabilă a originii în sensul articolului 60 al Codului Vamal european.

astfel, certificatele nu garantează exactitatea declarației de origine nepreferențială, deoarece țările terțe pot aplicare reguli diferite pentru determinarea provenienței. În consecință, un certificat de origine emis de o țară din afara UE trebuie tratat doar ca o indicație a locului de producție sau provenienței și nu ca o dovadă definitivă.

De asemenea, legislația europeană nu prevede un mecanism comun de verificare administrativă între UE și țările terțe pentru astfel de certificate. Astfel, operatorii trebuie să își bazeze validitatea pe documentația internă și propriile proceduri de verificare pentru a susține originea declarată a bunurilor importate.

Este esențial să se efectueze verificări amănunțite înainte de import, pentru a asigura o taxare corectă și a preveni costuri neașteptate sau neconformități vamale ulterioare.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme globale de servicii profesionale, cu 406.209 angajați în peste 700 de birouri din 150 de țări și venituri de circa 53,2 miliarde USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2025. Rețeaua fiind cea mai integrată la nivel mondial, resursele sale sprijină clienții să beneficieze de oportunități globale.

Prezentă în România din 1992, EY oferă, prin peste 1.000 de specialiști din România și Republica Moldova, servicii integrate în audit, consultanță fiscală, juridică, strategie și tranzacții, asistență pentru companii multinaționale și locale.

Birourile lor sunt situate în București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Chișinău. În 2014, EY România s-a afiliat la programul mondial EY Entrepreneur Of The Year, unde câștigătorul local reprezintă România în finala internațională, desfășurată anual în iunie la Monte Carlo, pentru titlul de World Entrepreneur Of The Year.

Georgiana Iancu, Partener și lider al departamentului Impozite indirecte, EY România

Mihai Petre, Director în Comerț Internațional, EY România

Cosmin Dincă, Manager în Comerț Internațional, EY România

Articol susținut de EY România