Astăzi, Andrei nu se regăsește nici în categoria „șomeri”, nici în cea a „ocupațiilor”. Statistic, este considerat inactiv. Viețuiește din combinații: muncă ocazională, un petic de teren agricol, sprijin familial, timp dedicat îngrijirii unui părinte în vârstă. Muncește uneori, dar nu figurează în cifrele oficiale.

Povestea lui evidențiază mai bine decât orice explicație de ce rata de ocupare reprezintă unul dintre cei mai importanți indicatori economici – și de ce, în România, ridică semne serioase de întrebare.

Ce ne spun cifrele

În România, rata de ocupare pentru populația de 20–64 de ani este de 69,4%, iar procentul tinerilor de 15–24 de ani aflați în câmpul muncii este de 17,9%, în scădere față de vara acestui an, conform unui comunicat transmis luni de Institutul Național de Statistică.

La prima vedere, procentul de 69,4% poate părea „adecvat”. Însă, interpretată în viața reală, indică faptul că aproape 3 din 10 persoane active nu au un loc de muncă. Nu contribuie, nu produc, nu acumulează vechime pentru pensie. Exact ca Andrei.

De ce este importantă rata de ocupare mai mult decât rata șomajului

Șomajul reflectă doar procentajul persoanelor fără loc de muncă aflate în căutare activă de angajare. Rata de ocupare avansează și întrebarea: „Câți oameni efectiv activează din totalul celor apți de muncă?”

Aceasta include: persoanele descurajate, cei exiliați temporar, muncitorii informali, persoanele care se ocupă de îngrijirea familială și tinerii care nici nu urmează studii, nici nu lucrează. Toți aceștia nu sunt considerați șomeri, însă nu contribuie la economia națională.

Andrei întrunește această categorie, influențând negativ indicatorul de ocupare, dar care nu figurează în dezbateri publice. Pentru stat, el nu mai aduce contribuții, nu mai contribuie la fondul de pensii și va avea nevoie de ajutor calificat mai târziu.

Pentru economia națională, experiența sa reprezintă o resursă irosită, productivitatea potențială rămâne neexploatată.

Pentru statistici, Andrei nu aparține categoriei celor „urgent nevoie de intervenție”.

Aspecte îngrijorătoare în cazul tinerilor

Rata de ocupare de 17,9% pentru persoanele de 15–24 de ani indică o situație dificilă în tranziția de la școală la activitatea profesională, cu oportunități de angajare reduse și salarii nesatisfăcătoare, migrație timpurie și descurajare rapidă.

Cu alte cuvinte, Andrei de mâine se modelează în prezent.

De ce reprezintă o problemă structurală, nu doar conjuncturală: o rată de ocupare scăzută afectează bugetul național (mai puține contribuabili), fragilizează sistemul de pensii, limitează creșterea economică și accentuează disparitățile regionale.

Într-o societate care îmbătrânește, nu este permisă neglijența cu persoanele aptă de muncă, lăsate pe margine.

Rezumat

Andrei nu se consideră șomer din punct de vedere statistic. Însă nu face parte din economia activă care contribuie la progresul țării, indiferent dacă el este prezent sau absent. România are un număr mai mare de „Andrei” decât indică rata de 69,4%.

Rata de ocupare reprezintă o analiză sinceră a proporției persoanelor active în economie și indică câți oameni, efectiv, dețin un loc de muncă. Este unul dintre cei mai relevanți indicatori pentru a evalua eficiența și utilizarea forței de muncă într-o societate.

Ce relevă, mai exact, acest indicator

1. Reprezintă starea reală a economiei

O economie poate prezenta un șomaj redus, dar o rată de ocupare slabă, semnalând mulți indivizi fără activitate efectivă.

De aceea, rata de ocupare oferă o perspectivă mai pertinentă decât șomajul.

2. Reflectă amploarea bazei de contribuabili

Cu cât rata de ocupare este mai ridicată, cu atât mai mulți oameni plătesc taxe și contribuții, redusă fiind presiunea asupra sistemelor de pensii și sănătate.

Aceasta devine critică într-o societate în care îmbătrânește populația.

3. Are un impact direct asupra nivelului de trai

În general: o rată de ocupare ridicată asigură venituri stabile și un consum crescut. O rată de ocupare redusă generează sărăcie, dependență de ajutoare sociale și migrație.

Nu este doar o cifră statistică, ci o realitate resimțită în: capacitatea de a-ți asigura locuința, dinamica pieței forței de muncă și disparitățile între regiuni.

4. Este un indicator esențial pentru Uniunea Europeană

UE stabilește ținte precise pentru rata de ocupare (ex: peste 78% pentru categoria de vârstă 20–64 de ani). Țările sunt comparate și evaluate, iar condiționarea fondurilor și proceselor de reformă se face în funcție de aceasta.

O greșeală frecventă (și importantă): Rata de ocupare diferă de rata șomajului și de rata participării la forța de muncă. De exemplu, dacă un număr mare de persoane au emigrat, s-au descurajat sau lucrează la negru, șomajul poate părea scăzut, dar ocuparea rămâne scăzută.