Dependența României de fondurile împrumutate din piețele externe este extrem de ridicată, a subliniat Nicolaie Alexandru-Chidesciuc, director general la JP Morgan.
Arabia Saudită contractă împrumuturi foarte mari de pe piețele externe, însă în 2024 a fost depășită de România în acest domeniu, a declarat economistul JP Morgan.
„Niciuna dintre țări nu a mai împrumutat astfel”
„Voi oferi câteva cifre, deși poate nu aș fi vrut. În ceea ce privește dependența de creditele externe, România s-a împrumutat în 2024 cu aproximativ 19 miliarde de euro. Este practic cel mai mare împrumut înregistrat de toate statele emergente – nu a mai fost o sume atât de mare. În 2025, România a contractat 18 miliarde de euro, depășind cu mult Polonia sau Turcia. În 2024, am avut un nivel de împrumut mai mare decât Arabia Saudită, care se împrumută cu sume foarte mari”, a explicat Chidesciuc.
El consideră că România are clar o problemă cu deficitul fiscal, care a generat și deficitul de cont curent. „Este nevoie de remedierea acestei situații fiscale. Guvernul acționează în această direcție, dar trebuie făcut mai mult”, a afirmat oficialul JP Morgan.
Această declarație a fost făcută la evenimentul CFA Forecast Dinner din 2026, ediție marcând 20 de ani de prezență în România și 25 de ani de activitate a Asociației CFA România, organizație ce reunește profesioniști în investiții din țară, având ca temă „Direcția strategică a României pentru următorii 10 ani”.
„România se apropie de un prag critic”
Nicolaie Alexandru-Chidesciuc nu este singurul economist care a avertizat asupra datoriilor publice ale României.
Valentin Tătaru, economist șef al ING România, afirmă, într-o analiză transmisă HotNews, că România se apropie de un prag critic, estimând că în 2026 datoria publică va depăși 60% din PIB. În esență, statul a ajuns să se împrumute în exces în raport cu ceea ce produce economia, explică oficialul. De atunci înainte, nu mai există spațiu de manevră: bugetul trebuie redus semnificativ, iar disciplina fiscală devine esențială.
Pentru investitori și agențiile de rating, problema României nu mai este de „cât de rapid va recupera decalajele față de Vest”, ci dacă va reuși să-și stabilizeze finanțele. Cu venituri bugetare reduse, cheltuieli rigide și nevoi mari de împrumut, riscul principal constă în lipsa de responsabilitate fiscală, susține economistul-șef ING România.
De ce anul 2026 este esențial
Valentin Tătaru susține că intrarea în 2026 reprezintă o etapă importantă: datoria publică nu va mai crește „din inerție”, ci va fi influențată de fiecare decizie bugetară.
Măsurile adoptate în 2025 – creșteri de taxe, limite de cheltuieli – au fost imperative, nu facultative. Fără aceste ajustări, datoria României s-ar fi ieșit rapid de sub control.
De-a lungul anilor, economia românească a crescut mai rapid decât costurile împrumuturilor, permițând statului să aibă deficite fără ca datoria să devină insuportabilă. Însă această balanță s-a alterat după pandemia de COVID-19, când deficitele foarte ridicate (peste 9% din PIB în 2024) și ratele ridicate ale dobânzilor au schimbat total contextul.
Agentiile de rating și analistul-șef al ING Bank identifică astăzi două vulnerabilități majore:
- Cheltuieli dificil de redus
Datoria a crescut în principal din salarii, pensii și ajutoare sociale, nu din investiții destinate generării de venituri în viitor. Cu alte cuvinte, statul s-a împrumutat pentru consum, nu pentru dezvoltare. - Venituri bugetare modeste
România colectează taxe relativ mici comparativ cu alte țări din Uniunea Europeană. Chiar dacă datoria pare „rezonabilă” raportată la PIB, în raport cu veniturile reale ale statului, este mult mai dificil de susținut.
„Din acest motiv, datoria nu mai poate fi ignorată. Trecerea peste nivelul de 60% din PIB impune o supraveghere mai strictă și limite mai severe în reacția la crize”, afirmă oficialul ING.
Implicațiile pentru ratingul României
O îmbunătățire a ratingului nu este foarte probabilă în următorii ani. Scopul principal este evitarea retrogradării în categoria „junk”.
Agentiile de rating vor urmări îndeosebi dacă reducerea deficitului se realizează într-un mod serios și stabil, indiferent de ciclurile electorale. Costurile cu dobânzile ar putea depăși 3% din PIB, limitând considerabil libertatea oricărui guvern viitor.
România a trecut de la o etapă de „recuperare a decalajelor” la una de „reparare a finanțelor publice”. Depășirea pragului de 60% din PIB a forțat luarea unor măsuri dificile, dar inevitabile.
Pentru investitori, întrebarea esențială este dacă statul va menține disciplina fiscală sau va ceda tentațiilor pe termen scurt. Răspunsul va influența costul datoriilor, ratingul țării și stabilitatea economică în anii următori.
