„Investitorii adoptă o atitudine foarte pragmatică atunci când analizează oportunitățile de investiții și am observat în practică că Polonia reprezintă țara cu cea mai mare competiție reală. Sunt numeroase investiții comparând România cu Polonia”, a afirmat Ramona Jurubiță, Managing Partner KPMG România, la CFA Forecast Dinner.
Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă ești interesat de finanțe personale și dorești să primești recomandări economice, te poți abona aici:
Polonia oferă investitorilor un cadru legislativ cu facilități fiscale și non-fiscale considerabil mai atrăgător comparativ cu România, recunoaște Jurubiță, precizând că recent abordarea României în ceea ce privește investițiile s-a modificat semnificativ.
“Am observat în ultimele luni o deschidere mult mai pragmatică din partea guvernului, însă acest proces trebuie însoțit de o eficiență sporită a Agenției pentru atragerea investițiilor externe”.
Polonia reprezintă o investiție pe termen lung, în timp ce România oferă oportunități de creștere rapidă. Astfel, această comparație reflectă modul în care investitorii străini percep Europa Centrală și de Est, cele două țări fiind în aceeași uniune europeană, cu economii de dimensiuni comparabile, forță de muncă competitivă și integrare în lanțurile industriale europene. Însă, la nivel de percepție, cele două piețe nu sunt interschimbabile.
Polonia este considerată o zonă „de infrastructură”: stabilă, extinsă, previzibilă. România, pe de altă parte, este percepută ca o piață „de oportunitate”: mai ieftină, cu procese mai rapide, dar mai imprevizibilă.
Polonezii au implementat reforme necesare cu mulți ani în urmă și acum se bucură de beneficiile acestora. În contrast, România abordează abia acum anumite reforme, într-un mod ezitant.
“Reforma companiilor de stat nu poate fi realizată într-o singură lună sau chiar într-un an; în Polonia, această reformă a avut loc pe parcursul a aproximativ 15 ani. Dacă nu avem grijă de ea, chiar și după această perioadă, putem resimți un regres. În acest sens, ne străduim să reformăm companiile de stat și să convingem clasa politică despre importanța guvernanței corporative”, a explicat viceprim-ministrul Oana-Clara Gheorghiu, la același eveniment. Gheorghiu admite că, deși de la începutul anilor 2010 s-au făcut pași, nimeni nu știe exact ce trebuie să se întâmple, nici măcar la nivelul ministerelor.
Ce analizează investitorii înainte de a plasa capitalul
Înainte de a realiza o investiție, fondurile sau companiile multinaționale nu se concentrează doar pe nivelul impozitelor. Există alți factori mult mai pragmatici:
- Cât de ușor pot estima stabilitatea pe următorii 5-10 ani?
- Cât de rapid pot implementa proiectul?
- Ce riscuri ascunse există în domenii precum fiscalitatea, infrastructura sau piața muncii?
La final, analiza se reduce la o ecuație simplă: Polonia garantează stabilitate și extindere, în timp ce România oferă randament și potențial de creștere rapidă.
Polonia: țara în care investitorii caută predictibilitatea
Polonia dispune de un avantaj clar: dimensiunea economică.
Cu o populație de aproape 38 de milioane de locuitori și o piață internă puternică, Polonia susține investiții în domenii precum industrie, retail, servicii și logistică la o scară dificil de replicat de către România.
Mai mult, în Polonia, schimbările economice apar foarte rar peste noapte. Infrastructura este superioară, ecosistemul industrial este matur, instituțiile sunt robuste, piața financiară este mai solidă, iar accesul la finanțare este facilitat. Pentru investitori, acest lucru înseamnă costuri reduse de risc.
România: țara în care investitorii urmăresc randamente și își asumă riscuri
România are o atractivitate diferită, pe care Polonia a pierdut-o treptat: subevaluarea pieței.
În mai multe sectoare, România pare o piață mai ieftină: intri mai ușor, crești rapid, obții profit mai ușor și beneficiezi de randamente mai mari.
Totuși, această „rentabilitate” vine cu o condiție: investitorii trebuie să accepte faptul că România prezintă multiple variabile necontrolabile.
„Taxe mici” nu mai sunt un argument, ci „Taxe previzibile”
În ultimii ani, România a pierdut unul dintre cele mai valoroase atuuri: predictibilitatea fiscală.
Pentru marile companii și fonduri, nu doar nivelul taxelor contează, ci riscul de modificare bruscă al acestora: introducerea sau schimbarea regulilor, excepții temporare care devin permanente, plafonări sau intervenții în piață, legislație modificată în regim de urgență.
La polul opus, fiscalitatea în Polonia nu este neapărat mai prietenoasă, dar este percepută ca fiind mai stabilă și previzibilă.
Stabilitatea fiscală înseamnă profit pentru capital.
Deficitele gemene: semne de avertizare pentru investitori
Un alt factor important în comparația România – Polonia îl reprezintă așa-numitele „twin deficits”: deficit fiscal ridicat și deficit de cont curent de asemenea mare.
Pentru investitori, această combinație nu este neproductivă pentru o criză imediată, ci pentru faptul că sugerează un final inevitabil: ajustări prin creșteri de taxe, reduceri bugetare sau încetinire economică.
Polonia se confruntă cu probleme fiscale, însă România are un handicap structural: venituri fiscale mici raportate la mărimea economiei. Aceasta limitează capacitatea statului de a manevra politicile fiscale.
“Țările din regiune urmăresc activ investițiile străine de peste un deceniu. Noi începem cu un decalaj semnificativ. Unele țări au făcut pariuri care, până acum, nu au dat rezultatele scontate, precum Ungaria cu vehicule electrice. Alte state, însă, au reușit să diversifice și să dezvolte economia, precum Polonia, care a evoluat mult în zona serviciilor”, explică Dan Bucșa, macro strateg la Wellington Management.
Polonia are un deficit energetic foarte mare, aproape integral acoperit prin exploatarea carburanților fosili, dar a reușit să diversifice producția astfel încât deficitul bugetar să fie de 7% – aproape de nivelul nostru, iar deficitul de cont curent să nu depășească 1%, devenind astfel un exportator important.
Se observă că și România trebuie să adopte o schimbare similară, pe lângă evoluția actuală de politicile fiscale. Dezvoltarea durabilă și globalizarea vor fi puzzle-ul pentru următorul deceniu, după cum afirmă Dan Bucșa, macro strategi în cadrul Wellington Management, unul dintre cei mai mari administratori de fonduri din lume.
Infrastructura: cost invizibil ce face ca România să fie mai costisitoare decât pare
România poate părea atrăgătoare în privința costurilor, însă investitorii nu evaluează doar salariile. Cumpără timp și predictibilitate logistică.
Polonia are avantajul unei infrastructuri solide, care reduce riscurile operaționale. În România, însă, infrastructura reprezintă un cost ascuns, mai ales pentru producție și distribuție.
Un investitor va accepta salarii mai mari dacă beneficiază de întreruperi minime, predictibilitate în fluxurile logistice și o rețea de conectivitate fiabilă. În România, însă, costurile indirecte și întârzierile din infrastructură adaugă cheltuieli suplimentare.
De asemenea, diferența de lichiditate între cele două piețe de capital este semnificativă. Pe piața românească, volumul zilnic al tranzacțiilor este mult mai redus în comparație cu Polonia, ceea ce creează dificultăți pentru investitorii instituționali, precum fondurile de pensii, conform spuselor lui Dan Gheorghe, CIO NN Private Pension Fund.
Diferența nu se limitează doar la PIB; încrederea reciprocă în piață joacă un rol crucial.
Două exemple care evidențiază diferențele reale între România și Polonia
Cazul 1: Producător german de componente auto
O companie germană intenționează să construiască o nouă fabrică.
În Polonia: infrastructură dezvoltată, furnizori locali disponibili, personal suficient, riscul fiscal redus.
Decizia: Polonia.
În România: costuri salariale competitive, dar infrastructura insuficientă și deficitul de personal cresc riscurile operaționale. Decizia: România devine o alternativă secundară sau un proiect mai mic.
Cazul 2: fond american de investiții în energie
Un fond caută randamente ridicate în regiune. În Polonia: piață matură, randamente mai mici, concurență intensă.
În România: active mai ieftine, piață mai puțin consolidată, potențial energetic mare, randamente potențial superioare.
Decizia: România, cu clauze de protecție și un discount de risc.
Ce zone în România depășesc Polonia în avantaj
România păstrează anumite puncte forte în comparație cu Polonia:
- Randamente superioare în diverse sectoare. În continuare, România oferă oportunitatea de a obține profit rapid, dacă gestionăm riscul corespunzător.
- Resursă energetică: avantaj strategic, cu gaze, energie regenerabilă, infrastructură și poziție regională.
- Crestere rapidă în sectoare neconsolidate: retail, servicii, sănătate privată, logistică și fintech – României i se oferă oportunitatea de a depăși etapele de dezvoltare.
- Acces la talente în servicii și tehnologie. Chiar dacă masa de specialiști este limitată, nivelul calitativ rămâne un atu.
Ce limitează atractivitatea României pentru investiții mari
1) Impredictibilitatea fiscală, principalul motiv pentru reducerea avantajului comparativ.
2) Deficitele gemene și veniturile fiscale modest raportate la mărimea economiei, indicând o posibilă criză viitoare.
3) Infrastructura și birocratia: timp irosit, costuri suplimentare și întârzieri.
Pe scurt, Polonia oferă stabilitate, România promite potențial.
