Ministerul Culturii reglementează arta și o include în evidențele de pontaj.
Recenta publicare a normelor privind „Organizarea unitară și monitorizarea timpului de muncă” în instituțiile publice de spectacole și concerte a generat reacții dure și ironii din partea comunității artistice.
Din punct de vedere administrativ, documentul urmărește standardizarea evidenței muncii și alinierea activităților artistice cu normele generale ale legislației muncii. Totuși, această inițiativă este percepută ca o negare a specificului creației, încercând să reducă procesul artistic la un model incompatible cu natura sa autentică.
Muzicienii trebuie să declare că au exersat acasă!
Inițiativa birocratică în domeniul artei a fost lansată de Curtea de Conturi în 2023, când a propus obligativitatea înregistrării timpului de lucru pentru personalul artistic și tehnic: repetiții, spectacole, precum și activitatea „invizibilă”, precum memorarea textelor sau exersarea instrumentală.
Normele Ministerului Culturii impun urmărirea evidenței activității artistice, iar ignorarea acestei componente birocratice devine, în unele cazuri, ridicolă.
De acum, creația artistică trebuie pontată în intervale orare exacte, în conformitate cu Legea Muncii, sub supraveghere strictă, precum într-un roman distopic.
După primul val de critici, Ministerul Culturii recunoaște că această reglementare se aplică doar instituțiilor subordonate primăriilor sau consiliilor județene, iar timpul de lucru poate fi variabil, cu condiția respectării normei de 40 de ore pe săptămână și 160 de ore pe lună.
Artistul trebuie să declare „pe propria răspundere” că și-a desfășurat activitatea conform cerințelor legale.
„Alifantis de la ateliere!”
Cu toate precizările, documentul rămâne o exprimare a unei logicii de control și contabilizare, asemănătoare celei între creație artistică și muncă la bandă.
Reacțiile artiștilor: Nicu Alifantis afirmă: „Hai, măi, Demeter, politica asta dragă!”
Nicu Alifantis se declară amuzat, iar surpriza sa o reprezintă faptul că ministrul Culturii, András Demeter, actor și regizor, nu înțelege până acum că arta nu poate fi normată.
„Doamne, ce m-am amuzat aflând că, în teatru, trebuie să vii la serviciu 8 ore pe zi. Amuzament sarcastic, nu glumă. În teatru, munca nu a fost niciodată normată. Nici în 1979, când am fost angajat ca atelirist la Teatrul Mic, nu eram obligat să stau 8 ore în atelier. Ciudat este că domnul Demeter, actor și regizor, nu știe că munca în artă nu are normă. Cât efort se depune pentru un rol sau pentru ca un spectacol să fie excelent?”
„Un Alifantis de la ateliere!”, a comentat muzicianul pe rețelele sociale.
Lia Bugnar consideră că măsura Ministerului Culturii, prelungirea politicii aberante din administrația Bolojan, seamănă cu seriositatea regimurilor autoritare.
„Fraza: „Când aud cultură, îmi vine să scot pistolul!” – atribuită lui Göring, Goebbels sau Himmler, i se potrivește și lui Ilie Bolojan, deși este o replică din piesa Schlageter de Hanns Johst, scrisă de un autor nazist.”
Ilie Bolojan, deși pare un cititor avid, folosește cultura și în engleză, limbă pe care nu o cunoaște, dar se bucură de ea ca și cum ar fi un obiect de decor, nu de suport pentru dezvoltare spirituală.
Actrița remarcă disprețul premierului pentru cultură („nu definește mai mult de 6-700 de cuvinte”) și critică obediența ministrului, pe care o consideră o expresie a slăbiciunii politice, vizându-l pe Andrár Demeter, văzut ca un rebut politic al UDMR.
„Îngrămădim cultura în hale de producție”
Ideea ministrului Demeter, probabil, a provocat reacții intense la nivel de administrare, sugerând că artiștii, muzicienii, soliștii, balerinii, regizorii și personalul tehnic trebuie să aibă un program de 8 ore zilnic, cu pontaj obligatoriu.
Se pare că domnul Demeter a uitat că, în perioada filmului „Timpuri Noi”, Chaplin lucra în fabrici și își pontaba timpul — o metodă inadecvată pentru arta cinematografică, nu pentru procesul industrial.
Este esențial să nu confundăm cultura cu o activitate de producție, iar artiştii trebuie susținuți în libertatea lor de exprimare, nu controlați ca niște angajați într-un atelier industrial.
Această tendință de subordonare a culturii, remarcată și de Oana Pellea, riscă să ducă la mediocritate, suprimarea originalității și stagnarea creativă.
„Normarea actului artistic înseamnă mediocritate și decădere culturală”
Oana Pellea a evidențiat, în comentarii, ridicolul măsurilor Ministerului Culturii, inspirate din regimurile totalitare, citând un pasaj din Eugene Ionesco, datând din 1972.
Ionesco afirma că artistul nu este un executor, ci un creator de lumi și un contestatar al ordinii existente, iar statul trebuie să garanteze independența artei, nu să o dirijeze.
Din această perspectivă, normarea excesivă a actului artistic riscă să producă mediocritate, suprimând originalitatea și contribuind la decăderea culturală, ceea ce Ionesco avertiza cu 50 de ani în urmă.
„Ce reprezintă, de fapt, un artist? Un creator de lumi, un explorator al originii și un critic al societății; responsabilitatea lui este să provoace discuția despre organizarea, cultura și civilizația noastră”, subliniază dramaturgul într-un editorial pentru Le Monde citat și de Oana Pellea.
