Muncitori străini în România, Fotografie: Inquam Photos / George Călin
România se află în pericol să piardă forța de muncă străină deja existentă în țară, în favoarea Spaniei, într-un context în care legislația națională descurajează atât angajații, cât și angajatorii. În timp ce Spania implementează măsuri de regularizare pentru peste 500.000 de lucrători străini, oferindu-le stabilitate și perspective clare pentru integrare, România continuă să aplice o politică strictă și coercitivă.
„România repetă același model greșit: în loc să atragă și să păstreze resursele umane, adoptă măsuri care le determină să plece. Statul român consideră că totul se rezolvă cu amenzi și sancțiuni, în condițiile unei economii aflate în permanentă schimbare. Recent, ne-au fost aplicate sancțiuni pentru plecarea muncitorilor în Occident, în timp ce aducerea lor înapoi este extrem de birocratică, durând mult timp, iar în cazul în care ajung să muncească ilegal, din necunoaștere a procedurilor de imigrare, nu există nici o posibilitate de amnistie. Singura opțiune este repatrierea. În același timp, Spania oferă amnistie pentru 500.000 de persoane. De ce ar mai rămâne aici? De la începutul anului 2025, am subliniat că România ar trebui să ofere amnistie migranților ilegali interesați să muncească, însă autoritățile române au ignorat această nevoie. Spania nu a stat pe gânduri.” , afirmă Romulus Badea, președintele Patronatului Exportatorilor de Forță de Muncă.
Autoritățile preferă să sancționeze recrutorii pentru plecarea muncitorilor în străinătate, ignorând realitatea europeană. Țările precum Spania, Italia și Portugalia au implementat politici de amnistie pentru zeci de mii de muncitori, garantând intrarea lor legală. În aceste condiții, sancțiunile din România only determină exodul forței de muncă către statele care acceptă și protejează lucrătorii. Astfel, migranții străini devin mai puțin descurajați de riscul de ilegalitate, știind că alte țări vor facilita legalizarea prezenței lor. Până când România va adopta politici de legalizare și interes economic, va pierde resurse valoroase, refuzând să le atragă legal.
„Muncitorii care au devenit ilegali din motive birocratice nu pot reintra în legalitate aici, însă pot obține acte și lucra în Spania fără probleme. Este ca și cum ai avea o mașină în curte, dar fără plăcuțe de înmatriculare. În loc să o înmatriculezi, o vinzi sau o lași să se deterioreze, apoi cumperi alta mai târziu. Până când România refuză să aprobe o lege a amnistiei și nu urmărește beneficii economice, va continua să piardă oameni, bani și competitivitate, în timp ce alte țări europene profită de forța de muncă deja existentă,” afirmă Romulus Badea.
În forma sa actuală, noile reglementări în domeniul migrației pentru muncă pot duce la blocarea peste 70.000 de solicitări de avize de muncă, cu programări până la 30 aprilie 2026. Impactul financiar este semnificativ: pentru fiecare lună de întârziere, România pierde circa 130 de milioane de lei, incluzând contribuții sociale, impozit pe salarii și alte taxe, ceea ce reprezintă aproximativ 27.000 de pensii medii.
Dispozițiile tranzitorii din proiectul de act normativ pot genera întârzieri de minim șase luni în procesul de recrutare, ceea ce ar putea cauza pierderi bugetare evaluate la circa 780 milioane de lei. În timp ce alte state europene caută soluții pentru legalizarea resurselor umane existente chiar și în situații de ilegalitate, România nu are proiecte concrete pentru atragerea și păstrarea migranților, pierzând astfel avantaj competitiv și resurse valoroase.
„Lumea concurează pentru resurse, iar Spania a asigurat deja 500.000 dintre ele. În schimb, noi ne concentrăm pe sancțiuni și restricții, pierzând atât muncitori, cât și sumele importante care ar trebui să intre lunar în bugetul național. România se poate menține doar cu pierderi,” concluzionează Romulus Badea, președintele PIFM.
