Anul precedent, numărul copiilor nășcuți pe lume a stabilit un nou record negativ: cu cei 145.000 de nou-născuți, România se află la cel mai de jos nivel din ultimii 100 de ani, conform datelor anunțate de Institutul Național de Statistică.
Cele mai reduse numere de nașteri au fost înregistrate în Tulcea, Mehedinți și Caraș-Severin (mai puțin de 1.500 de nașteri în 2025). În Caraș-Severin, numărul copiilor cu vârsta sub 14 ani a scăzut cu aproape 25% între cele două recenzări (2021 și 2011).
Natalitatea nu acoperă rata necesară pentru înlocuirea generațiilor, iar mortalitatea în creștere relativă amplifică dezechilibrul demografic. România intră într-o etapă de contracție demografică structurală.
Președintele Institutului Național de Statistică, Tudorel Andrei, evidențiază amploarea fenomenului: „Ritmul de reducere a populației cu vârsta sub un an dintre ultimele recensăminte ajunge aproape de 20%, fiind cel mai accelerat din toate grupele de vârstă.”
La recensământul din 2021, populația României era cu 5,3% mai mică față de 2011. Numărul copiilor sub 10 ani a scăzut cu aproape 6%, iar proporția persoanelor peste 65 de ani a crescut la aproximativ 20%.
Majoritatea economiilor dezvoltate trebuie să-și dubleze productivitatea pentru a menține nivelul de trai, în condițiile scăderii natalității, conform unui raport recent al firmei de consultanță McKinsey, care analizează impactul economic al acestui declin.
De asemenea, aproape jumătate dintre tinerii români intenționează să emigreze. În 2023 s-a înregistrat cel mai ridicat nivel de plecări definitive din țară în ultimii 10 ani.
Când predictibilitatea dispare
Contradictoriu, declinul natalității survine într-o perioadă de creștere economică relativă. În ultimele două decenii, PIB-ul pe locație ajustat la paritatea puterii de cumpărare s-a multiplicat de mai multe ori. Cu toate acestea, și în prezent, numărul de descendente e mai mic decât în anii ’90.
Anii anteriori, locuința era moștenită sau repartizată, locul de muncă avea salarii relativ mici, dar stabile, iar familia extinsă funcționa ca o rețea de sprijin. Copilul venea înainte de a avea totul rezolvat. Astăzi, părintele trebuie să aibă deja locuința, venituri stabile, economii, echilibru emoțional și siguranța că „poate face față”. Acest proces amână decizia de a avea copii.
Potrivit BNR, „fenomenul de îmbătrânire s-a accentuat. În ianuarie 2025, raportul dintre persoanele în vârstă și cele tinere a ajuns la 132,4 la 100, față de 126,8 în urmă cu un an. Vârsta medie a populației a urcat la 42,9 ani, fiind cu 0,4 ani mai mare față de ianuarie 2024. Reducerea ponderii forței de muncă generează un deficit de lucrători calificați, afectând productivitatea și capacitatea de extindere a companiilor.”
Impactul demografic se resimte în creșterea cheltuielilor cu pensiile, estimate să depășească 10% din PIB în următorii 30 de ani, iar contribuțiile la sistemul public de pensii vor scădea până la aproximativ 5,5% din PIB în următorul deceniu, menținându-se la acest nivel până în 2070.
„Vreau copil, dar nu vreau să-l cresc în locuință închircată și cu neliniște”
Andreea, 31 de ani, din București, locuiește cu partenerul într-un apartament de două camere închiriat. Nu reprezintă o problemă — până în momentul în care apare întrebarea despre momentul pentru a avea un copil. Apoi, plata chiriei devine o sursă de anxietate. Andreea face calcule simple: dacă rămâne însărcinată, va intra în concediu, iar veniturile vor scădea, iar proprietarul a anunțat deja o majorare a chiriei din martie.
Astfel, un cuplu format din doi angajați ajunge să privească copilul ca pe o investiție pe care nu și-o pot permite, din cauza lipsei predictibilității locative.
Elena, 35 de ani, din Cluj, are un salariu stable, dar resimte costurile maternității. În România, multe femei percep maternitatea ca pe o amenințare la adresa carierei — pierd ritmul, proiecte, promovări, poziții de încredere.
Chiar dacă legea oferă protecție, realitatea o contrazice: revinerea la muncă după concediu devine o perioadă de incertitudine, iar „mai stau un an, până îmi consolidăm poziția” se transformă în doi sau trei ani.
Într-un stat în continuă îmbătrânire, fiecare an fără nașteri înseamnă o reducere a populației active, ceea ce afectează totalitatea structurii sociale și economice.
Mirela, 28 de ani, din Botoșani, are un plan pentru a avea un copil, dar acesta este unul logistic. Ea își dorește să nu depindă de bunici, să aibă un sistem medical funcțional, un partener implicat, și să primească sprijin de la stat sub formă de indemnizație, pentru a se descurca cu restul.
Nu afirmă „nu vreau copil”, ci: „Mi-e teamă să nu rămân singură.”
Statistică relevantă: În 2025, România a pierdut echivalentul unui oraș mic
Sporul natural negativ de -94.000 de locuitori, exclusiv din diferența nașteri-decesuri, indică o scădere a populației echivalentă cu un oraș de mărimea Buzău sau Satu Mare.
- Citește și: Localitățile din România în care nu s-au înregistrat nașteri noi în cursul anului
