În anii ’70, frații Hunt, investitori extrem de bogați, au ajuns la concluzia că inflația va eroda valoarea dolarului american, explică economistul Laurian Lungu, co-fondator al think tankului Consilium Policy Advisors Group (CPAG) într-o analiză transmisă.
La acea vreme, cetățenilor SUA le era interzis să dețină aur, astfel că frații Hunt au optat pentru argint, tranzacționat atunci la aproximativ 1,50 USD/uncie, ca instrument de protecție speculativă. Decizia lor a fost să își apere averea încercând să controleze piața argintului. Prețul argintului a crescut de la circa 6 USD/uncie la începutul lui 1979 până la un vârf de 50 USD/uncie în ianuarie 1980 — o creștere de opt ori într-un singur an, notează economistul român.
La varf, frații Hunt dețineau aproape 70% din argintul mondial
În ianuarie 1980, Commodity Exchange Inc. (COMEX) a introdus „Regula 7 pentru Argint” pentru a diminua speculațiile, impunând restricții severe asupra tranzacțiilor în marjă și, ulterior, regim de „doar lichidare”. Aceasta a declanșat prăbușirea prețurilor în evenimentul cunoscut sub numele de „Joiul Argintului” (27 martie 1980), când argintul a scăzut cu 50%, până la 10 USD/uncie, cu 80% sub maximele atinse cu doar două luni înainte.
După acest episod, conform analizei lui Laurian Lungu, numeroase bănci și companii de trading care susținuseră pozițiile fraților Hunt au intrat în dificultate financiară, provocând un val de falimente și fuziuni. Rezerva Federală (FED) a fost nevoită să intervină pentru a asigura o lichidare controlată a pozițiilor pe argint.
Leziunile istorice sunt relevante: scăderea de 26% a prețului argintului din ianuarie 2026 are paralele cu evenimentele din 1980
Recent, prețul argintului a urmat o creștere parabolică alimentată de speculații — de opt ori în 1980 și de trei ori în 2026 — susținută de investitori foarte îndatorați, incapabili să facă față apelurilor de marjă, declanșând o dinamică de lichidare forțată, cu vânzări forțate și lipsă de cumpărători noi. Rezultatul a fost un colaps rapid, când efectul de levier s-a dispersat.
Ajustarea prețului argintului a fost realizată de către autorități, prin modificarea cerințelor de marjă (depozite de garantare a potențialelor pierderi).
Chicago Mercantile Exchange (CME) a adoptat, în ianuarie 2026, un sistem de marjă procentuală, majorând marjele de menținere până la 15% pentru pozițiile standard, continuând astfel trendul de creștere a cerințelor de marjă început în septembrie anul precedent, conform economistului român. Mecanismul a fost similar cu „Regula 7 pentru Argint” din anii ’80. Și Shanghai Futures Exchange a crescut nivelurile de marjă, deși într-un ritm mai moderat.
Legea fundamentală: autoritățile pot opri formarea bulelor speculative schimbând regulile în timpul jocului
Când se cresc marjele pe o piață cu un efect de levier ridicat (datorită îndatorării excesive), se poate declanșa o cascadă de lichidări automate. Exact acest lucru s-a întâmplat în 1980 și s-a repetat în ianuarie 2026.
Un alt aspect important este că globalizarea introduce riscuri, mai ales atunci când standardele de reglementare diferă. În China, a avut loc o adevărată isterie speculativă, investitorii orientându-se masiv spre metale prețioase prin platforme nereglementate cu levier de până la 40 de ori, explică co-fondatorul CPAG. Asta însemna că marja necesară era uneori la doar o pătrime din prețul spot.
Levierul inversază relația cu cerința de marjă. În cazul Chinei, argintul a avut o creștere de 60% în doar patru săptămâni, în timp ce alte active precum aurul, paladiul sau bitcoin au fost utilizate ca active de investiție.
China controlează circa două treimi din oferta mondială de argint, fiind cel mai mare consumator
China deține aproximativ două treimi din oferta fizică globală de argint, fiind lider în consum pentru module fotovoltaice solare, electronice și vehicule electrice. Înainte de prăbușire, argintul fizic de la Shanghai se tranzacționa cu o primă semnificativă față de contractele „pe hârtie”. Teoretic, arbitrajul ar fi fost simplu: cumpărați argint pe COMEX, îl livrați la Shanghai și obțineți profit după deducerea costurilor de transport. Însă, în practică, mecanismul s-a blocat, deoarece nu exista suficient argint fizic disponibil pentru livrare.
COMEX, la fel ca alte burse, funcționează pe un sistem de rezerve fracționare. Numărul contractelor „pe hârtie” de argint aflate în circulație depășește de aproximativ 300 de ori cantitatea fizică disponibilă în depozite. În contextul cererii ridicate și al tensiunilor comerciale globale, China a impus, la începutul lui 2026, licențe pentru export.
Diferența dintre prețul „pe hârtie” și cel fizic a generat oportunități uriașe de arbitraj, fără precedent în ultimele decenii. În primele săptămâni din ianuarie, peste un sfert din stocurile COMEX au fost retrase pentru livrare, iar stocurile de argint ale Shanghai Futures Exchange (SHFE) au ajuns la cele mai scăzute niveluri din ultimul deceniu, ilustrând intensificarea pieței fizice de argint.
Pieța argintului se află în proces de autocorecție
Prăbușirea din ianuarie 2026 a exclus speculatorii supraîndatorați, iar tendința este ca piețele cu cerere fizică mai puternică, precum China, să dezvolte sistemele alternative de stabilire a prețurilor. Dacă o parte semnificativă a pieței fizice se mută către centre de livrare precum Londra, Shanghai sau Dubai, contractele pe COMEX ar putea deveni mai puțin relevante pentru tranzacțiile reale de argint. În același timp, cererea industrială pentru argint, utilizat ca input, s-ar putea reduce dacă materialele alternative vor câștiga teren.
Prețul aurului a crescut puternic în ultimele luni, din motive geopolitice și temeri de bule bursiere, însă piesa sa de rezistență este reprezentată de piețele fizice solide și de o cerere mai stabilă din partea instituțiilor majore, precum băncile centrale. Raportul mediu aur/argint a fost în jur de 70 între 2005 și prezent, iar acum se situează în jurul valorii de 60. O întrebare esențială este dacă ritmul actual de creștere a prețurilor pentru aceste materii prime poate fi menținut pe termen lung.
Prăbușirea din 2026 servește ca avertisment, notează Laurian Lungu. Rămâne de observat dacă autoritățile de reglementare vor acționa înainte ca o bursă să se confrunte cu probleme reale de livrare, dacă vor aștepta ca sistemul să ajungă într-o situație critică și apoi să impună reguli de urgență, sau dacă piețele se vor ajusta natural, fără alte crize majore. Timpul va decide, concluzionează economistul român.
