În România, recesiunea este evaluată în principal prin evoluția PIB-ului real trimestrial și, de obicei, este definită ca „recesiune tehnică” atunci când se consemnează două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului față de trimestrul anterior, pe serie ajustată sezonier. Datele statistice au confirmat vineri intrarea într-o astfel de fază de contracție economică.
Jurnalistul Dan Popa transmite lunar newsletter-ul „EconoMix”. Dacă ești interesat de finanțe personale și dorești să primești recomandări economice, te poți abona aici:
Modalitatea de măsurare a recesiunii în România
Principalul indicator utilizat este PIB-ul real trimestrial. Institutul Național de Statistică (INS) publică datele privind PIB-ul trimestrial. Recensiunea tehnică se identifică atunci când PIB-ul scade în două trimestre consecutive față de trimestrul anterior (de exemplu, scădere în trimestrul al treilea față de cel al doilea și, anterior, în al doilea față de primul).
Definiția este conform practicilor internaționale (UE, FMI), unde PIB-ul real reprezintă principalul indicator pentru determinarea recesiunii.
De regulă, o familie „simte” efectele recesiunii tehnice nu prin cifrele din PIB, ci prin încetinirea creșterii veniturilor, creșterea prețurilor și un sentiment de siguranță mai fragil.
Venituri, ocuparea locurilor de muncă și orele de lucru
Unul sau ambii adulți pot fi afectați de salarii diminuate, bonusuri mai mici, reduceri de salariu variabile sau mai puține ore suplimentare, chiar dacă păstrează locul de muncă. Venitul disponibil real poate rămâne stagnant sau poate scădea odată cu inflația.
Unele familii se confruntă cu șomaj sau cu subocupare (jumătate de normă în loc de normă completă), ceea ce reduce venitul total și impune o diminuare rapidă a cheltuielilor.
Într-o recesiune ușoară, „tehnică”, aceste efecte pot fi subtile: absența concedierilor în masă, dar o scădere lentă a veniturilor reale, cheltuieli mai prudente și un sentiment general că resursele financiare sunt mai restrânse, iar perspectivele sunt mai necunoscute.
Costul vieții și datoriile
Creșterea prețurilor la alimente, energie, chirii și credite ipotecare comprimă bugetele familiale. Familiile pot reduce economiile sau pot crește datoriile pentru a menține nivelul de trai, urmat apoi de o diminuare a cheltuielilor.
Ascensiunea ratelor dobânzilor și standardele mai riguroase de creditare complică refinanțarea împrumuturilor, obținerea unui credit ipotecar sau de consum, sporind presiunea asupra gospodăriilor îndatorate.
Consum și ajustări cotidiene
De obicei, familiile reduc primele cheltuielile discreționare: ieșirile în oraș, vacanțele, achizițiile majore (mașini, electrocasnice), hobby-urile și activitățile extracurriculare ale copiilor.
Se pot face compromisuri privind calitatea produselor din supermarketuri, mărci sau servicii mai ieftine și se pot modifica decizii importante, precum relocarea sau angajarea unui alt copil sau inițierea unei afaceri.
Diferența dintre recesiune și depresiu economic
„Recesiune tehnică” în discursul public românesc înseamnă strict cele două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului, fără a lua în considerare alți indicatori precum ocuparea forței de muncă sau veniturile populației.
O evaluare economică mai amplă include venitul real al cetățenilor, rata șomajului, producția industrială, vânzările en-gros și en-detail, pentru a determina severitatea și amploarea contracției.
Pe scurt, recesiunea reprezintă o cădere „normală” (deși dureroasă) în ciclul economic, în timp ce depresia este o formă mult mai severă și rară a acesteia.
Recesiunea este o perioadă de declin economic de cel puțin câteva luni, fiind parte a ciclului economic, frecventă, limitată în durată și impact. Depresiunea reprezintă o stare extrem de gravă și prelungită, caracterizată prin scădere de peste 10% a PIB-ului, durând adesea 2–3 ani sau mai mult.
Depresiunea se asociază cu creșteri semnificative ale șomajului, prăbușiri ale producției și investițiilor, numeroase falimente, restricții în acordarea creditelor, reducerea comerțului, inflație ridicată sau deflație severă și volatilitate mare a cursului valutar.
In essence, recesiunea e o perioadă temporară de declin, ce poate fi depășită, în timp ce depresiunile sunt crize grave și de lungă durată, cu efecte devastatoare.
Modalități de ieșire din recesiune
O economie revină pe creștere odată ce activitatea economică începe din nou să avanseze: PIB-ul real crește, producția și ocuparea forței de muncă se stabilizează și apoi se îmbunătățesc, iar încrederea în economie se restabilește. Este vorba despre o creștere sustenabilă, nu despre un salt izolat.
Pentru indicatorii economici, semnele relevante sunt stabilizarea sau creșterea PIB-ului, reducerea șomajului, reluarea investițiilor și încrederii în sectorul privat.
Rolul politicilor economice: ieșirea din recesiune este adesea accelerată de măsuri publice „expansioniste”.
Politica monetară: banca centrală reduce ratele dobânzilor sau asigură lichiditate mai ieftină pentru a stimula creditarea și investițiile.
Politica fiscală: guvernul crește cheltuielile publice (ex. investiții în infrastructură) sau reduce impozitele, pentru a injecta capital în economie.
Cazuri recente de recesiuni tehnice în Uniunea Europeană
Mai multe state membre ale UE au înregistrat recesiuni tehnice în ultimii doi ani, cu scăderi minore ale PIB-ului de la trimestru la trimestru.
Zona euro
PIB-ul zonei euro a înregistrat o scădere de 0,1% în trimestrul IV din 2022 și același declin în trimestrul I din 2023, indicând o recesiune tehnică cu două trimestre consecutive de contracție.
Germania
Germania a consemnat scăderi trimestriale consecutive ale PIB-ului în perioada iernii 2022-2023, cu o reducere de 0,4% în trimestrul IV din 2022 și 0,1% în trimestrul I din 2023; această situație a fost influențată de prețurile ridicate ale energiei, cererea externă redusă și condițiile financiare restrictive.
Economia germană a rămas, în general, stagnantă în perioada 2023-2024, cu o contracție suplimentară în ultimul trimestru al anului 2023 și o relansare așteptată la începutul anului 2024.
Alte exemple din UE în aceeași perioadă
În cadrul recesiunii de iarnă de în zona euro, PIB-ul trimestrial a scăzut și în țări precum Irlanda, Grecia, Lituania, Malta și Olanda, contribuind la recesiunea tehnică a blocului comunitar, deși nu toate au avut două trimestre consecutive negative.
Previziunile Comisiei Europene pentru sfârșitul anului 2022 indicau faptul că majoritatea statelor membre urmau să experimenteze o recesiune tehnică în iarna 2022-2023, cu revenire din primăvară, odată cu atenuarea provocărilor energetice și inflației.
Aceste măsuri susțin cererea agregată: consum, investiții și exporturi, contribuind la relansarea economică și crearea de noi locuri de muncă.
Mecanisme interne de redresare economică
Chiar și fără intervenții politice directe, există anumite mecanisme prin care economia tinde să își revină:
- Ajustări de prețuri și salarii: după corecții dure, costurile scad, permitând relansarea unor investiții profitabile.
- Curățarea bilanțurilor: întreprinderile și băncile reduc datoriile neperformante, reluând apoi finanțarea și investițiile.
- Restabilirea încrederii: pe măsură ce incertitudinea scade și știrile negative se estompează, consumatorii și antreprenorii devin mai dispuși la cheltuieli și investiții.
Semne concrete că economia a ieșit din recesiune
In cazul în care recesiunea se încheie, indicatorii evidențiază de obicei:
- Creșterea PIB-ului real în câteva trimestre consecutive.
- Șomajul începe să se stabilizeze și apoi să scadă.
- Firmele reiau angajările și investițiile.
- Sentimentul de/increderea consumatorilor și a antreprenorilor se îmbunătățește.
