„În centrul ambiguității stă nostalgia descoperirii.” Cu această expresie, atribuită filosofului Maurice Merleau-Ponty, se deschide raportul BRD „Evoluții macroeconomice recente”, publicat luni.
Analiza indică faptul că România seamănă cu un maratonist epuizat, care aleargă din ce în ce mai lent și ard tot mai intens, afirmă economistul Ioan Mincu, autorul raportului.
După o creștere de 2,3% în 2023 și 0,9% în 2024, economia a înregistrat doar 0,6% în 2025, iar pentru acest an BRD prognozează o dezvoltare de 0,8%.
Privind trimestrial, situația devine și mai fragilă: -0,6% în primul trimestru 2025, -1,9% în ultimul trimestru 2025, confirmând intrarea în recesiune tehnică.
Raportul sugerează că am putea fi martorii începerii unei noi faze de creștere sănătoasă. „Avem în control doi factori importanți: fondurile UE, care pot susține o dezvoltare constantă a infrastructurii publice și pot favoriza aderarea la OCDE. O economie mai bine conectată este, de asemenea, mai robustă și mai rezilientă”, afirmă Mincu.
Ce este necesar? În primul rând, disciplină în reforme, voință și angajament politic, consideră Ioan Mincu. Într-o lume în care relațiile comerciale se reconfigurază rapid, tensiunile geopolitice se intensifică, iar datoria statelor în curs de dezvoltare atinge cele mai înalte niveluri din ultimele decenii, politicile corecte și esențiale sunt de neînlocuit.
„Nu putem controla vântul, dar putem ajusta pânzele navei cu care navigăm”, concluzionează economistul Ioan Mincu, autorul raportului.
În domeniul Agricol, România a avut a doua cea mai mare recoltă din ultimii cinci ani. Producția totală de cereale este estimată la 23,1 milioane de tone (+29% comparativ cu anul anterior), ceea ce crește influența regională în comerțul cu cereale.
În sectorul Construcțiilor, anul a fost intens, susținut în mare măsură de investițiile în infrastructură și proiecte private din segmentul rezidențial și comercial.
Cifra de afaceri în comerțul cu amănuntul a resimțit impactul inflației, al bugetelor mai restrânse ale gospodăriilor și al scăderii încrederii consumatorilor.
În Industriei, redresarea s-a manifestat lent, din cauza cererii slabe, a competitivității scăzute și a problemelor structurale ale produselor. Fabricarea textilelor, confecțiilor, produselor chimice, tutunului și metalelor de bază s-au numărat printre cele mai slab performante sectoare.
În ultimul deceniu (2015–2024), România s-a remarcat printre performerele UE în ritmul mediu de creștere, însă astăzi motorul consumului s-a epuizat.
Inflație: România, motorul „grești” al UE
După o scurtă perioadă de stabilizare, inflația a reînceput să crească, apropiindu-se de două cifre: 9,7% la sfârșitul anului 2025 și 9,6% în ianuarie 2026, plasând România în vârful clasamentului european.
Valul de creșteri de prețuri nu se limitează doar la alimente, ci se extinde în servicii și energie, cu facturi la utilități care au crescut semnificativ, iar indicatorul central al inflației (CORE2 ajustat) rămâne mult peste nivelul suportabil pentru BNR.
Prețurile pentru bunurile cotidiene – chirii, transport urban, servicii medicale și produsele de consum – erodează puterea de cumpărare, în timp ce salariile reale avansează lent, evidențiază raportul.
Piața muncii: scădere a locurilor de muncă, așteptări restrânse
După ani în care angajatorii aveau dificultăți în recrutare, în 2025 se observă o scădere clară: numărul de angajați a redus spre finalul anului, rata șomajului a crescut la 6%, iar rata locurilor vacante s-a apropiat de cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu.
Salariul mediu net a ajuns la 5.914 lei în decembrie (+4,8% față de anul anterior), însă veniturile sunt inegale – în IT și petrol & gaze se câștigă peste 12.000 – 13.000 lei, în timp ce în HoReCa și confecții salariile sunt în jur de 3.500 lei. De asemenea, OECD remarcă existența unor lacune mari de ocupare pe anumite categorii socio-demografice și un flux constant de emigranți, mutând discuția dinspre „lipsa forței de muncă” spre „lipsa competențelor adecvate”.
Deficite și datorii: costul economic
Deficitul bugetar a fost redus la 7,65% din PIB în 2025 – o „reducere dureroasă, dar necesară”, evidențiază raportul, printr-o combinație de taxe mai mari, colectare îmbunătățită și control al cheltuielilor.
Veniturile publice au crescut la circa 34,7% din PIB, rămânând sub media europeană, în timp ce cheltuielile se apropie de 42–43% din PIB, iar costurile cu serviciul datoriei au urcat la 2,6% din PIB, după ani cu nevoi de finanțare de 13–14% din PIB.
Datoria publică a depășit pragul de 60% din PIB (60,2% în noiembrie 2025), fiind printre cele cu cele mai rapide creșteri din UE după pandemie.
Deficitul de cont curent rămâne instabil, situându-se la 8% din PIB, acoperit parțial de intrările din investiții străine directe în valoare de 8,2 miliarde euro, care se întorc rapid în dividente și credite, model cunoscut sub denumirea de „cash-harvest, nu capacity-build”.
Ce înseamnă „cash harvest” în investițiile străine directe: Companiile multinaționale protejează o filială din ţară pentru a scoate profituri, dividende și credite către acționari, majoritatea fondurilor fiind redistributed în afară, fără a susține dezvoltarea locală.
Capacitatea de dezvoltare a investițiilor străine directe: Investitorul utilizează fondurile străine pentru a crește capacitatea de producție locală, prin deschiderea de noi fabrici, achiziții tehnologice, formare profesională, integrare de furnizori locali și activități cu valoare adăugată ridicată. Profiturile sunt reinvestite în extindere, consolidând pe termen lung producția, exporturile și know-how-ul țării gazdă.
Simplificat, „cash harvest” se referă la investiții străine care exploatează resursele economiei gazdă, în timp ce „capacity build” indică investiții dedicate construirii unui viitor industrial durabil.
Politici și piețe: între disciplina forțată și relaxare temporară
The BNR a preferat menținerea dobânzii cheie la 6,5%, lăsând lichiditatea mai flexibilă, reducând dobânzile interbancare și așteptând ca inflația să își revină înainte de a crește dobânzile.
Pe piața obligațiilor, investitorii au salutat deciziile de consolidare fiscală: randamentul la 10 ani a scăzut cu peste 100 de puncte de bază din iunie 2025, iar primele de risc s-au redus, apropiind România de vecinii din regiune. Cursul leu/euro rămâne în limite strânse, gestionat atât de rata ridicată a dobânzilor, cât și de prudența BNR, cu o perspectivă de depreciere lentă, având în vedere deficitul excesiv și inflația ridicată.
De la „salt” la „ajustare”: previziuni viitoare
România a îndeplinit în 2015 criteriile nominale de convergență, dar a încercat să avanseze rapid prin politici fiscale prociclice, care au adus prosperitate rapidă, dar au ratat cele două condiții esențiale: creșterea incluzivă și sustenabilitatea.
În 2025, am ajuns la marginea prăpastiei – cu riscul retrogradării de rating – și a fost nevoită să redreseze: consolidare fiscală, tăieri, noi taxe și reforme întârziate prea mult.
Mesajul subtil este că politica monetară poate cumpăra timp, dar nu poate rezolva problemele fundamentale singură.
Proiecții BRD pentru 2026:
PIB: 0,8% în 2026, 1,8% în 2027
Inflație: 5,2% la sfârșitul anului 2026
Deficit: -6,6% din PIB
Datorie: 63,4% din PIB
Economia României traversează o fază de tranziție forțată: trecerea de la consum la investiții, de la relaxare fiscală la disciplină, de la exuberanță la prudență.
