Persoanele care resimt frecvent stres legat de plata chiriei sau a ratelor la casă au un risc dublu de a dezvolta boli cardiovasculare, comparativ cu cele care se simt în siguranță, din punct de vedere financiar/Foto: Shutterstock
Guvernul a introdus prin cel de-al treilea pachet fiscal (OUG 8/2026) o bonificație de 3% din impozitul pe venit pentru cetățenii care obțin venituri din activități independente, chirii și alte surse. Totuși, persoanele fizice care închiriază spații către companii nu pot beneficia de această reducere.
„Bonificația se acordă exclusiv pentru impozitul pe venit stabilit prin Declarația Unică. În alte cuvinte, avantajul fiscal nu depinde doar de plata efectivă a impozitului, ci și de obligația formală de autodeclarare a acestuia”, explică Anamaria Chiru, consultant fiscal, Tax Partner în cadrul Dobrinescu Dobrev Tax Advisory.
Comentariul expertei Anamaria Chiru: „Un efect de excludere automată”
”Această condiție duce la excluderea automată pentru diverse categorii de venituri realizate de persoane fizice, pentru care nu există obligația de declarare prin Declarația Unică, deoarece impozitul este reținut la sursă de plătitorul venitului (cum ar fi salariile, dividendele și dobânzile obținute din România). Pentru anumite venituri, aceste persoane trebuie să depună Declarația Unică doar pentru contribuția la CASS, dacă depășesc echivalentul a șase salarii minime”, precizează specialista.
În alte cuvinte, deși acești contribuabili se conformează deja obligatoriu prin mecanisme de reținere a impozitului de către plătitori, ei sunt totuși excluși de la beneficiul bonificației.
„Prin urmare, proprietarii care închiriază către entități juridice nu au obligația declarativă pentru aceste venituri, deoarece impozitul este deja reținut la sursă de către chiriași. În asemenea cazuri, contribuabilul nu poate decide dacă se conformează sau nu, deoarece statul asigură deja colectarea eficientă a impozitului, eliminând nevoia stimulării acestor categorii”, explică Anamaria Chiru.
Prin urmare, bonificația nu se aplică pentru impozitul deja reținut la sursă, deoarece aceste sume au fost deja colectate de instituțiile fiscale și contribuabilii sunt, prin mecanismul de reținere, deja conformi obligațiilor fiscale.
Specialista subliniază că măsura vizează clar contribuabilii care trebuie să-și gestioneze singuri obligațiile fiscale, respectiv să depună Declarația Unică, spre deosebire de situațiile în care impozitul este reținut de plătitorul de venit. Astfel, plățile pot fi realizate într-un termen mai aproape de termenul legal (15 aprilie în loc de 25 mai), sporind eficiența colectării la buget.
