Președintele SUA, Donald Trump, a avut o întâlnire cu consilierii în complexul Mar-a-Lago, după lansarea Operațiunii Epic Fury împotriva Iranului, pe 1 martie 2026. Credit foto: White House / Alamy / Profimedia
În timp ce războiul cu Iranul avansează în cea de-a doua jumătate a lunii, impactul economic devine tot mai evident, în ciuda distribuției inegale a costurilor. Unele țări vor suporta cheltuieli mai mari, în timp ce altele vor beneficia de prețuri reduse la energie, indică o analiză a Chattam House.
Cea mai gravă pierdere o va înregistra regiunea aflată în conflict. În timpul conflictului de 12 zile de vara trecută, economia Israelului s-a restrâns cu aproximativ 1% în al doilea trimestru. Dacă războiul va fi scurt, o scădere similară a producției pare plauzibilă pentru Israel și pentru statele din Golf.
Un conflict de durată mai mare ar putea genera crize economice mai adânci. Producția va fi perturbată, investițiile amânate și turismul restricționat. Economia Iranului va avea de suferit și mai grav. Pe baza impactului altor războaie, PIB-ul ar putea scădea cu peste 10%, deși Iranul a publicat date oficiale recente privind PIB-ul pentru 2024.
De asemenea, regiunea Asia, cea mai mare consumatoare de petrol din lume, va resimți efectele, fiind responsabilă pentru 60% din importurile de țiței din Orientul Mijlociu.
China reprezintă unul dintre marii perdanti, „Rusia ar putea avea de câștigat, cererea din India și China deplasându-se către câmpurile de țiței din Ural la prețuri scăzute, reducând presiunea asupra Kremlinului cauzată de scăderea prețului țițeiului”, conform evalùaților de la TD Securities.
Japonia a importat în ianuarie 2,34 milioane de barili de țiței pe zi, ceea ce reprezintă aproximativ 95% din totalul importurilor din acea lună, conform Ministerului Economiei, Comerțului și Industriei. Japonia este frecvent citată ca al doilea cel mai mare importator mondial de gaz natural lichefiat (GNL).
Graficul de mai sus face parte dintr-o ediție a newsletterului transmis săptămânal de jurnalistul Dan Popa abonaților. Pentru informații despre finanțele personale și recomandări economice, abonarea se poate face aici:
Coreea de Sud depinde aproape complet de importurile energetice. Asociația Coreeană pentru Comerț Internațional indică că obține aproximativ 70% din țiței și 20% din GNL din Orientul Mijlociu.
Principalele riscuri nu se limitează doar la petrol
De exemplu, Qatar produce circa 40% din heliu la nivel mondial, utilizat în fabricarea semiconductorilor. Regiunea este și un important producător de amoniac și azot, componente esențiale pentru multe produse sintetice. Energia reprezintă, totuși, adevăratul factor de transmisie.
Din punct de vedere economic, mecanismul este simplu: creșterea prețurilor la energie transferă venituri de la țările importatoare la cele exportatoare de energie.
Impactul economic al acestor transferuri depinde de trei factori: dacă o țară este importatoare sau exportatoare net de energie; amplitudinea și durata creșterii prețurilor; și reacțiile guvernelor, gospodăriilor și companiilor la aceste creșteri.
Exportatorii majori de energie în afara Golfului sunt avantajati
Țările precum Norvegia, Rusia și Canada sunt cele mai beneficate de pe urma prețurilor mai mari la energie.
Statele Unite se situează în mijloc: au trecut de la statutul de principal importator global de energie la cel de exportator net modest. Astfel, economia americană beneficiază acum relativ de creșterile de preț, deși acestea vor fi resimțite inegal de gospodării și companii.
Amplitudinea și durata crizei energetice vor influența impactul macroeconomic. Persoanele care importă energie vor simți probabil inflația cauzată de prețurile crescute ale petrolului și gazelor, ceea ce va crește costurile de import, reducând veniturile reale și puterea de cumpărare.
În țările cu subvenții energetice extinse și finanțe publice deja fragilitate, creșterea prețurilor la energie poate destabiliza piețele obligațiunilor.
Un alt efect al conflictului este consolidarea unui model mai amplu în economia mondială: reprioritizarea puterii relative a Statelor Unite. Trecând de la importator major de energie la exportator modest, SUA sunt mai puțin expuse riscurilor energetice globale comparativ cu alte țări. Chiar dacă gospodăriile americane vor resimți în continuare prețuri mai mari, producătorii și investitorii din energie vor avea beneficii.
