Dacia a introdus cea mai mare automobil din istoria sa, considerată de mulți și cea mai atractivă. Cu toate acestea, strategia de transformare radicală a mărcii în următorii ani ridică o întrebare esențială: ce viitor mai are uzina de la Mioveni, în contextul în care fabrica din Turcia, unde va fi construit noul model Striker, devine noua „atracție” în grupul Renault?
O Dacie remarcabil de atrăgătoare
Când Dacia lansează un nou model, opinia publicului se exprimă rapid pe internet, deseori criticând designul, așa cum s-a întâmplat cu conceptul Hipster. La început, Logan a fost denumit „dulap”, alte modele au fost considerate „pătrățoase”, iar primul vehicul produs în Tanger, Lodgy, a fost considerat de unii monoton.
Totuși, percepția s-a schimbat radical odată cu lansarea modelului Striker, cea mai lungă mașină a mărcii, având 4,62 metri lungime. Conform opiniilor exprimate online, peste 75% dintre comentarii au fost favorabile, apreciind aspectul și prețul de pornire sub 25.000 de euro. În varianta cu cel mai puternic motor și dotări complete, prețul estimat depășește 32.000 de euro.
Publicația britanică Top Gear, cunoscută pentru criticile din trecut, a elogiat Striker ca fiind o „mașină atrăgătoare”. Ziarul francez caradisiac.com îl descrie ca pe un „crossover impunător” și precizează: „Se aștepta un break din segmentul C, însă vehiculul seamănă mai mult cu un SUV, având gardă la sol înaltă și partea din spate înclinată.”
Impactul negativ al producției în Turcia asupra României
Entuziasmul față de designul modelului nu schimbă realitatea dificilă pentru industria auto românească.
Este o situație nefavorabilă pentru România faptul că noul model Striker va fi fabricat în Turcia, și nu la Mioveni, ceea ce pe termen mediu va constitui o problemă majoră.
Sindicatul Automobile Dacia a avertizat recent că există riscul de concediere a 1.200 de angajați în acest an, dacă producția va scădea semnificativ. De asemenea, sindicaliștii au subliniat că nici modelul Striker, nici viitoarea mașină electrică nu vor fi produse la uzina din Mioveni.
La început de fiecare an, Dacia inițiază programe de plecări voluntare, de obicei cu 300-400 de cereri aprobate, ca efect al automatizării în uzină. În ultimii ani, în afara acestor inițiative, nu s-au înregistrat concedieri masive la Dacia.
Strategia de dezvoltare a Dacia pare să ocolească uzina de la Mioveni
În următorii patru ani, marca Dacia va trece printr-o schimbare accelerată, în cadrul unui plan de dezvoltare și economie anunțat de Renault și Dacia. Programul include lansarea a 36 de modele noi pentru întregul grup, dintre care 22 în Europa.
Planul – numit FutuREady – a fost prezentat de François Provost, directorul Renault din septembrie 2025. Centrele de producție relevante sunt în Franța, India și Turcia.
Pentru Dacia, strategia până în 2030 se concentrează pe trei direcții principale:
- crearea de modele mai mari, de clasa C, precum Bigster și Striker
- lansarea a patru vehicule 100% electrice noi (în prezent, doar Spring)
- dezvoltarea vânzărilor de modele hibride, inclusiv versiuni hibride pentru Sandero
Cinci modele electrice, numeroase hibride și vehicule de dimensiuni extinse
Până spre sfârșitul anului, Dacia va introduce un model electric de clasă mică, cu un preț de baza de circa 18.000 de euro, cel mai probabil produs la uzina din Slovenia. În plus, Sandero va primi o variantă complet electrică, iar un model mai mare, derivat din Duster sau Bigster, ar putea fi de asemenea lansat.
Costurile bateriei vor avea un rol crucial, fiind necesar un echilibru între autonomia acceptabilă și prețul de vânzare. Un al patrulea model electric va fi produs în China, având ca bază conceptul Hipster, și va avea un preț de pornire în jur de 15.000 de euro.
În 2021, Dacia a lansat prima sa mașină hibridă, fiind urmate de o serie de modele hibride și electrice cu motorizări mai performante. În anul anterior, hibridele și modelele electrice reprezentau 25% din totalul vânzărilor, iar până în 2030, procentul va depăși 65% conform planurilor.
O direcție esențială vizează modelele mai mari, compacte, precum Bigster, Jogger și Striker. Acestea au reprezentat 20% din vânzările globale în 2025, iar ținta este ca în patru ani să atingă 33%. La această evoluție va contribui și modelul Striker, iar presa franceză a anunțat că un alt vehicul de clasă C va fi lansat în 2027.
Principalul beneficiu pentru Dacia este cererea în continuare pentru vehicule compacte, în special SUV-uri, unde marja de profit este mai mare comparativ cu modelele mici sau de oraș.
Dacia devine o marcă tot mai internaționalizată
Analizând datele din ultimii 14 ani, producția anuală la Mioveni a fost sub 300.000 de mașini doar în trei ani (perioadele pandemiei și anul trecut). Cele mai bune rezultate, peste 340.000 de unități, au fost înregistrate în 2019 și 2013. La finalul articolului, se poate vizualiza evoluția producției la Mioveni în perioada 2012-2025.
Din 2012, odată cu înființarea uzinei Tanger din Maroc, Dacia a vândut peste 360.000 de mașini anual, majoritatea fiind produse în România. În 2019, anul record, ponderea producției de la Mioveni a scăzut la 47%. În 2025, această proporție a fost de 43%, cei mai mulți vehicule fiind produși în Turcia și Maroc.
În ultimul an, uzina din Bursa a fabricat 387.000 de unități, uzina de la Tanger 299.000, iar cea din Mioveni 297.000 de vehicule. Marocul a depășit astfel România la volum de producție, beneficiind de o fabrică locală pentru vehicule Dacia și Renault.
Dacia devine tot mai globală. Pentru mult timp, vehiculele cu sigla Dacia au fost produse în doar două țări: România și Maroc. În 2020, s-a adăugat China, iar acum lista include și Turcia, posibil și Slovenia, ceea ce înseamnă că în cinci țări se asamblează vehicule Dacia. Modele precum Sandero și Logan au fost fabricate și în Brazilia, Columbia și Iran, fiind comercializate sub sigla Renault.
La marile companii auto, uzinele sunt în concurență pentru cele mai importante proiecte, iar conducerea decide în funcție de factori precum costurile muncii, rețeaua de furnizori, infrastructura de transport, subvențiile guvernamentale, poziția geografică și calitatea forței de muncă.
Uzina din Turcia, operată de Oyak-Renault la Bursa, fiind în plină creștere, primește cele mai noi proiecte pentru modele. Acest lucru nu este surprinzător, presa franceză acordând multă atenție sitului de acolo în ultimii doi ani. În acest sens, exemplul din publicația BFMTV evidențiază evoluția sitului turcesc.
Uzina turcă a început să producă în 1969 modelul Renault 12 și, de peste două decenii, asamblează modelul Clio. În ultimii doi ani, aici au fost investiți 400 milioane de euro. Costurile muncii sunt de patru ori inferioare celor din Franța, aproape 75% din producție fiind orientată către export, iar 80% dintre furnizori fiind la maximum 200 km distanță, conform presei franceze. Fabrica, extinsă pe 60 ha, este cea mai mare din Turcia. La Bursa se fabrică SUV-ul Duster, sub sigla Renault, și un nou model, Renault Boreal.
Poziționarea uzinei de la Mioveni în planul Dacia
Uzina de la Mioveni are o poziție strategică foarte importantă în cadrul grupului Renault: produce mașini de înaltă calitate, are un lanț extins de furnizori în apropiere, un centru de design, precum și centrul de testare și inginerie de la Titu. De asemenea, produce modele populare precum Duster și Bigster.
Însă, competitivitatea uzinei locale a scăzut din cauza creșterii salariilor și a costurilor de energie, precum și a infrastructurii rutiere și feroviare limitate, precum și instabilității politice și fiscale din România. În acest context, din 2026, producția de la Mioveni ar putea reduce semnificativ pentru al patrulea an consecutiv.
Deși nu există riscul imediat al închiderii uzinei sau concedieri masive, fără proiecte noi, revigorarea producției de peste 300.000 de unități anual devine dificilă.
Producția anuală a Dacia la Mioveni în ultimii 14 ani:
- 2025: 297.182
- 2024: 309.432
- 2023: 322.086
- 2022: 314.228
- 2021: 257.405
- 2020: 259.009
- 2019: 349.528
- 2018: 335.262
- 2017: 313.883
- 2016: 320.457
- 2015: 339.204
- 2014: 338.593
- 2013: 342.620
- 2012: 307.150
