Doru Amântulesei are 42 de ani, lucrează de cincisprezece ani la o companie de producție din Cluj și, de aproximativ două luni, are insomnii mai grave ca niciodată. Șeful l-a convocat la o discuție „informală”, unde i-a comunicat că „se efectuează restructurări”. De asemenea, i s-a spus că, din toamnă, „va fi nevoit” să își piardă locul de muncă.
Ce nu conștientizează Doru este că situația lui nu reprezintă un ghinion personal. Este un simptom.
Ce s-a întâmplat cu piața muncii în România
Luni, Institutul Național de Statistică a publicat datele privind rata șomajului din trimestrul IV 2025. Nu sunt cifre alarmante, însă sunt îngrijorătoare — și, mai ales, indică o tendință vizibilă.
Vom analiza cifrele pas cu pas, pentru o înțelegere clară.
Din zece români apți de muncă, patru nu sunt angajați. Rata ocupării forței de muncă — adică proporția persoanelor care au un job din totalul celor potențial activi (între 15 și 64 de ani) — a fost de 62,6% în ultimul trimestru din 2025. Față de trimestrul anterior, acest procent a scăzut cu aproape un punct procentual. Tehnic, poate fi o statistică, însă în practică semnifică că din ce în ce mai puțini contribuie economic, plătesc taxe și susțin sistemul.
Femeile și cele din mediul rural sunt cele mai vulnerabile. Rata de ocupare pentru bărbați este de 71%, față de doar 54% la femei. În mediul urban, aproape 70% dintre persoane sunt angajate, comparativ cu mai puțin de 55% în zonele rurale. Două Românii, două realități sociale distincte.
Tinerii sunt aproape inactivi pe piața muncii. Doar 16,7% dintre cei cu vârsta între 15 și 24 de ani au un loc de muncă. Restul fie urmează studii, fie sunt în șomaj sau, cea mai îngrijorătoare categorie, nu mai caută activ un loc de muncă.
Rata șomajului a crescut. Aceasta a ajuns la 6,3%, adică peste 513.000 de persoane aflate în căutarea unui job, însă fără succes. Față de trimestrul anterior, numărul acestor persoane a crescut cu 0,3 puncte procentuale. Datele indică o tendință descendentă și în privința activității economice și a producției în sectorul industrial.
Cauzele acestei situații
România anticipează, pentru 2026, o economie care a crescut timid în 2025, însă în mod nesustenabil. Sectorul construcțiilor și agricultura au progresat, însă industria și serviciile — responsabile pentru cea mai mare parte a ocupării — au înregistrat scăderi.
Consumul populației, motorul economic al României în ultimul deceniu, a încetinit. Cheltuielile reale ale cetățenilor au scăzut cu 5,5% față de anul precedent, din cauza salariilor reale în declin. Odată cu diminuarea consumului, și firmele vând mai puțin, ceea ce duce la concedieri, iar cercul vicios se închide.
Datele recente ale Institutului Național de Statistică reflectă o creștere economică modestă în 2025, concentrată în sectoare ciclice precum construcțiile și agricultura, dependente de condiții meteo și fonduri publice, în timp ce industria și serviciile, reprezentând aproape 80% din economie, au suferit scăderi.
Consumului, care a fost motorul creșterii economice românești în aproape un deceniu, i se observă semne clare de epuizare. Industria comerțului cu amănuntul se contractă, înmatriculările de automobile noi au scăzut cu o treime în ianuarie față de aceeași lună a anului anterior. Salariile reale sunt negative, iar încrederea consumatorilor a ajuns la nivelul minim post-pandemic. Aceasta nu reprezintă o tendință temporară, ci o schimbare structurală.
"Capcana multiplicatorului"
Problema nu constă doar în performanțele slabe ale economiei. Politicile de austeritate, aplicate după ce ciclul economic a atins vârful și a început să coboare, intensifică recesiunea în loc să o corecteze. Se vorbește de fenomenul denumit „capcana multiplicatorului”.
„Capcana multiplicatorului” este un concept economic care surprinde paradoxul în care cheltuielile publice pentru stimularea economiei au efecte mult mai mici decât cele anticipate.
Multiplicatorul reprezintă, în teoria economică clasică, fenomenul prin care o sumă investită sau cheltuită generează un efect amplificat asupra PIB-ului. De exemplu: dacă statul cheltuiește 1 miliard de lei pentru infrastructură, firmele plătesc salarii, oamenii cheltuie și consumă, iar producția crește, rezultând un PIB suplimentar de 1,5 miliarde de lei, adică multiplicatorul este de 1,5.
„Capcana multiplicatorului” apare atunci când mecanismul de multiplicare se blochează. Statul continuă să cheltuie, însă economie nu răspunde, întrucât oamenii economisesc în loc să consume, fondurile sunt direcționate către importuri, firmele evită investițiile, iar populația achită datorii. Rezultatul este o creștere economică aproape nulă, în ciuda cheltuielilor publice.
Reconstituirea situației lui Doru
Doru nu a analizat raportul INS și nu cunoaște concepte precum „rata de ocupare” sau „populație activă din punct de vedere economic”. Cu toate acestea, resimte efectele acestor schimbări zilnic.
Salariul lui real a devenit mai mic decât acum doi ani. Rata dobânzilor la creditul pentru apartament, cumpărat în 2017, a crescut. Copilul cel mare vrea să plece la facultate în toamnă — o cheltuială neașteptată, într-un moment dificil. Și, posibil, pierderea jobului.
În cazul în care Doru rămâne fără loc de muncă, va intra în statisticile celor peste 513.000 de șomeri. Însă această statistică nu îl informează pe el cât va dura, în medie, până își va găsi un alt job. Nu îi arată că, în Cluj, piața s-a rarificat în ultimii trei ani, firmele au angajat mai prudent, iar producția industrială a scăzut. Statistica nu prinde indiferența nocturnă și ratele dobânzilor bancare.
