Întreprinderile din grupuri multinaționale sau naționale de amploare care se află sub incidența impozitului minim global (BEPS 2.0) pot opta pentru adoptarea standardelor internaționale de contabilitate IFRS începând cu anul 2025.
În cazul în care, cel puțin momentan, tranziția la IFRS nu este considerată oportună, însă compania se supune regulilor speciale privind stabilirea impozitului suplimentar național, aceasta va fi obligată să calculeze și să raporteze impozitele restante în nota explicativă, parte integrantă a situațiilor financiare anuale conform OMFP nr. 1802/2014.
Ordinul nr. 203/2026, publicat în Monitorul Oficial la data de 13 martie 2026, oferă clarificări necesare pentru implementarea acestei opțiuni.
Astfel, sunt elucidate anumite aspecte, printre care:
Care este perioada în care este permisă tranziția la IFRS?
Tranziția la IFRS poate fi realizată începând cu situațiile financiare anuale aferente anului 2025, dacă entitățile consideră că sunt pregătite să aplice aceste reguli. Companiile care aleg IFRS pentru perioada 2025 vor organiza contabilitatea conform acestor norme începând cu exercițiul financiar al anului 2026. Alternativ, trecerea la IFRS poate fi făcută și ulterior datei de 1 ianuarie 2026, atât timp cât entitatea se află în sfera de aplicare a impozitului minim global.
Ce se întâmplă cu entitățile care trec la IFRS și apoi nu mai intră sub incidența impozitului minim global?
Entitățile care au făcut tranziția la IFRS și ulterior nu mai sunt supuse impozitului minim global vor continua aplicarea acestor reguli. În cazul în care începând cu exercițiul financiar următor cele care au aplicat IFRS nu mai cad sub incidența impozitului minim global, pot opta pentru continuarea aplicării IFRS sau pentru utilizarea OMFP 1802/2014.
Cine trebuie să raporteze impozitele restante și de când intră în vigoare această obligație?
Entitățile supuse regulilor privind calculul suplimentarului național, reglementate conform art. 18 din legea nr. 431/2023, și care aplică regulile contabile OMFP 1802/2014, trebuie să includă în notele la situațiile financiare anuale impozitele restante, fără a le înregistra în contabilitate. Această cerință devine obligatorie începând cu situațiile financiare ale anului 2025.
Care sunt avantajele și provocările adoptării IFRS?
Posibilitatea de a adopta IFRS are o semnificație deosebită pentru grupurile de companii care deja aplică regulile IFRS pentru consolidare.
- Asigură o uniformizare ridicată în cadrul grupului, facilitând o vedere coerentă și comparabilă asupra performanței financiare a filialelor.
- Permite eficientizarea proceselor de raportare, reducând ajustările repetitive și eforturile de reconciliere între diferite sisteme contabile.
- Diminuează costurile de implementare a proceselor interne, eliminând diferențele de tratament între entitățile componente.
- Scade costurile verificărilor de audit la nivelul grupului.
- Optimizează conformitatea cu reglementările legale privind impozitul minim global.
În plus, pe fondul creșterii cerințelor de transparență și acutizării integrării pe piețele internaționale, diferențele dintre reglementările locale și IFRS devin tot mai relevante pentru mediul de afaceri din România.
Standardul IFRS este perceput de investitori, creditori și parteneri ca un cadru de raportare recunoscut internațional, în contrast cu OMFP 1802. Aplicarea IFRS poate stimulsa extinderea activităților comerciale, flexibilitatea finanțărilor și dezvoltarea afacerilor.
În schimb, OMFP 1802 reprezintă un cadru contabil strict, orientat spre conformeitatea cu legislația națională și cerințele statutarilor. IFRS se bazează pe principii și judecată profesională, având ca scop furnizarea de informații relevante pentru utilizatori externi, dar implică un nivel mai ridicat de complexitate în raportare.
Diferențele se reflectă și în volumul și detaliile informațiilor din notele explicative. IFRS presupune raportări mai cuprinzătoare și tehnice, inclusiv descrieri detaliate ale politicilor contabile, estimărilor și riscurilor, în vreme ce OMFP 1802 cere un nivel mai simplificat și standardizat al prezentării.
Una dintre provocări o constituie costurile inițiale de adaptare, inclusiv conversia sistemelor contabile și dezvoltarea competențelor echipelor financiare. Având în vedere timpul scurt până la închiderea exercițiului financiar 2025, implementarea IFRS începeță să devină provocatoare pentru întreprinderile cu sisteme neadaptate. Totuși, opțiunea rămâne valabilă și pentru exercițiile ulterioare în cadrul impozitului minim global.
În concluzie, adoptarea IFRS nu este doar o decizie contabilă, ci una strategică, ce influențează raportarea, procesele interne, percepția externă și relațiile cu utilizatorii situațiilor financiare.
Recomandarea pentru entitățile care optează pentru IFRS este să analizeze atent implicațiile strategice, echilibrând beneficiile pe termen lung, precum și eforturile și costurile necesare.
Articol redactat de Diana Lupu, Partener, Global Compliance and Reporting, EY România și Ana-Maria Nițu, Senior Manager, Global Compliance and Reporting, EY România
Articol susținut de EY România
