O companie de amploare din România a transferat anual peste 42 de milioane de euro către firme din același grup, în străinătate, sub forma unor facturi pentru consultanță, servicii IT și resurse umane, conform unui comunicat al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) transmis joi.
De-a lungul mai multor ani, o entitate importantă înregistrată în România a raportat profituri echivalente cu aproximativ 5,5% din cifra de afaceri. Compania activează în sistem lohn – procesează materie primă aparținând grupului-mamă și livrează produse finite către același grup. Nu deține condiții asupra produselor, nu negociază independent cu clienți și nu se ocupă de aprovizionare.
În schimb, deținea un portofoliu semnificativ de facturi pentru servicii de consultanță strategică, IT, contabilitate și alte servicii, ceea ce reducerea baza de calcul a impozitului pe profit plătit în România.
Suma: peste 42 de milioane de euro anual
Joi, ANAF a publicat concluziile inspecției, evidențiind că baza de impozitare a fost majorată de la 26 de milioane de euro la peste 77 de milioane. Impozitul pe profit majorat de trei ori față de cel declarat anterior. Diferența de taxe plătită este de peste 8 milioane de euro.
Mecanismul
Metoda utilizată este cunoscută în fiscalitatea internațională sub denumirea de transfer pricing (prețuri de transfer). Deși legală, aceasta reprezintă unul dintre cele mai avansate instrumente prin care profiturile migrează din jurisdicții cu cote mari de impozitare către cele cu impozite reduse.
Ideea de bază este simplă: dacă filiala din România plătește facturi mari către sucursale din Irlanda, Luxemburg sau Singapore, profitul impozabil rămâne mic în România și crește în țările cu fiscalitate mai avantajoasă. Percepția corectă a prețului de piață – arm’s length – presupune ca serviciile între companii de grup să fie facturate la prețul pe care două entități independente l-ar accepta pentru aceeași tranzacție.
Ce nu a putut fi demonstrat
Inspectorii Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești au solicitat dovada efectivă a prestării serviciilor facturate, justificarea necesității pentru activitatea companiei din România și dacă prețurile corespundeau pieței.
Răspunsurile au fost incomplete, conform ANAF. Pentru o parte semnificativă a serviciilor, compania nu a putut demonstra beneficiul economic concret, necesitatea lor funcțională, modalitatea de alocare a costurilor sau dacă anumite cheltuieli sunt suportate de grupul-mamă, nu de filiala locală.
De asemenea, anumite categorii precum logistică, planificare a livrărilor și conformare fiscal-vamală nu pot fi corelate cu activitățile reale ale companiei, care nu se ocupă de relații cu clienți externi sau aprovizionare.
Mesajul transmis
Comunicatul ANAF are un limbaj tehnic, dar transmite un mesaj adresat unui număr mai mare de companii decât cele supuse controlului la Ploiești.
România pierde anual sume importante din cauza eroziunii bazei fiscale și transferului de profituri în străinătate – fenomen denumit BEPS (Base Erosion and Profit Shifting), reglementat tot mai strict la nivel european. Directivele ATAD 1 și ATAD 2, transpuse în legislație, au întărit cadrul legal, dar implementarea sistematică a acesteia a fost limitată de lipsa voinței și a resurselor.
Deficitul bugetar al României a depășit 8% din PIB în 2024, determinând schimbări în politica fiscală. Inspecțiile pe prețurile de transfer reprezintă o metodă cu potențial ridicat de recuperare a veniturilor fiscale și o legitimitate solidă, având în vedere critica generală la adresa multinaționalelor care transferă profituri către filiale din țări cu impozite scăzute.
ANAF a anunțat intenția de a continua verificările, prioritizând cazurile în care cheltuielile intragrup nu au un beneficiu economic demonstrabil. Astfel, cazul de la Ploiești nu este unul izolat, ci o avertizare pentru alte companii.
Din păcate, ANAF nu publică numele firmelor verificate pentru a putea solicita și acționarilor acestora un punct de vedere.
Ce urmează pentru întreprinderi
Departamentele financiare ale marilor grupuri cu operațiuni în România trebuie să mențină documentația privind prețurile de transfer actualizată, completă și în concordanță cu profilul real al entității locale – nu să elaboreze documente retroactive pentru a justifica structuri deja stabilite.
`Companiile care funcționează ca simple procesatori, cu riscuri și funcții limitate, sunt într-un pericol special. Marja de profit fiind, în mod normal, redusă, plățile substanțiale către grup trebuie să fie documentate corect; altfel, riscul de sancțiuni fiscale devine ridicat.
O sumă de opt milioane de euro reprezintă o experiență costisitoare, iar ANAF pare hotărât să o folosească pentru consolidarea controlului fiscal.
