Vicepremierul României, Oana Gheorghiu, a publicat duminică, pe platforma de comunicare online, o opinie referitoare la situația companiei Petrotrans SA, pe care o consideră un punct critic al blocajelor administrative și al deciziilor întârziate din sistemul public.
Gheorghiu a afirmat că statul român continuă să suporte costuri pentru o infrastructură care, de ani buni, nu mai există în realitate. Ea a subliniat că Petrotrans SA nu a fost niciodată listată la bursă și a rămas integral în proprietatea statului, fără transparență și fără supraveghere externă.
„Petrotrans SA: o companie care nu a fost niciodată cotată la bursă, ce a rămas constant în posesia statului. Evitată de piață, lipsită de transparență și control extern”, a scris vicepremierul.
Oana Gheorghiu a detaliat apoi o situație specifică, mentionând faptul că statul plătește anual aproape 28.000 de euro pentru o conductă care nu a mai transportat nimic de circa două decenii și care, în mare parte, a fost furată.
„Există o conductă sub teritoriul României. Nu a mai transportat nimic de aproape 20 de ani. Hoții au dezmembrat-o bucățică cu bucățică. Cu toate acestea, în fiecare an, statul român achită 27.960 de euro proprietarilor terenului de sub ea. De ce? Pentru că nimeni nu a semnat o documentație care să o radieze definitiv din evidențele domeniului public. Nu, nu este o ficțiune. Aceasta este realitatea României contemporane”, a explicat Gheorghiu.
Aceasta a rememorat istoria companiei și a infrastructurii, de la reorganizarea din anii ’90 până la falimentul declarat și blocajele succesive. Vicepremierul afirmă că deciziile administrative greșite au condus la deteriorarea rețelei.
„Ne referim la o rețea ce, la un moment dat, avea 1.800 de kilometri de conducte pentru transportul produselor petroliere. O infrastructură construită în decenii, cu o importanță strategică reală”, a subliniat vicepremierul.
Ea a enumerat cele mai importante momente din evoluția companiei.
„Anul 1996: Guvernul dizolvă entitatea care administra conductele și o integrează în Petrom. În același timp, o scoate din lista de privatizare. La nivelul pieței RASDAQ, acțiunile unei companii inexistente se tranzacționează. Astfel, persoane reale cumpără și vând titluri ale unei entități fără personalitate juridică, fără manageri, iar nimeni nu răspunde pentru aceasta.”
„Anul 2000: O patrulă de jandarmi descoperă prima rețea de furt din conducte. Preferința este pentru mijloace de corupție. Afacerea continuă”
„Anul 2001: Un echipaj al Secției 5 de Poliție din București intră în schemă. La început, un furt cu un bidon devine o activitate organizată”
„Anul 2004: Hoții montează o instalație de 250 de metri sub canalul Dunăre-Marea Neagră pentru alimentarea barjelor. În acel an, peste 100.000 de tone de produse furate. Pagubele estimate depășesc 80 de milioane de euro. Statul, prin forțele sale de ordine, ajută la jaf asupra unei companii de stat”
„Anul 2005: O ordonanță guvernamentală reorganizează sectorul. Petrotrans SA este desemnată ca operator autorizat însă concesiunea nu i se atribuie. Fără concesiune, compania nu poate opera. În plus, trebuie să cedeze o parte din patrimoniu către altă entitate publică, fără compensare”
„August 2005: Activitatea Petrotrans SA se oprește. Decizia nu survine din cauza pieței sau a managementului, ci ca urmare a unor hotărâri administrative nerealizate”
„2007: Pronunțarea falimentului: compania devine inactivă, reteaua fizic distrusă, iar stocurile de produse nevandabile”
Vicepremierul Oana Gheorghiu a menționat că Petrotrans SA a dispărut în mai multe etape, însă continuă să existe doar pe schițe.
„Până în prezent, Petrotrans SA a fost declarată inactivă de trei ori: în 2005, când statul i-a retras autorizația fără compensare; în 2007, când a intrat în faliment; și în 2019, când lichidarea a fost blocată intern. În realitate, aceasta nu mai există din 2005, însă în documente oficiale apare încă în actele pentru anul 2026.”
