Maria are 71 de ani și locuiește solitary într-un apartament cu două camere din Focșani. Fiica sa este în Londra de zece ani, iar fiul în Germania de opt. Îi telefonază în fiecare duminică, uneori și miercurea. Nepoții conversează cu ea în limba română, cu accent britanic și german. Vara trecută, nu a venit nimeni în vizită. Maria reprezintă un personaj tipic, dar simbolizează România în miniatură.
Institutul Național de Statistică a publicat anul trecut o statistică care ar trebui să ne îngrijoreze: avem 130 de pensionari la fiecare 100 de copii în România. Pentru prima dată în istoria nației, bunicii depășesc numărul nepoților. Nu este doar o tendință, ci o realitate statistică, prezentă și măsurabilă, ireversibilă pe termen scurt.
„România și Bulgaria au încheiat deja faza de a deveni state bogate. Vârsta medie în anii 1950 în cele două țări era sub 20 de ani. Astăzi, această medie a depășit 40 de ani.”
Ambele țări au înregistrat o îmbătrânire rapidă, similară cu cea a economiilor dezvoltate, dar la o treime din PIB-ul pe cap de locuitor. Fără sistemele de protecție socială ale Occidentului, fără fonduri de rezervă și fără infrastructură de îngrijire specifică Vestului.
Raportul de dependență demografică – adică numărul de copii și vârstnici raportat la fiecare 100 de adulți activi – a crescut la 56, față de 47 acum un deceniu. Fiecare angajat trebuie să suporte o povară demografică tot mai grea, asemănătoare cu cea a părinților săi în aceeași vârstă.
Soluții existente, dar deloc simple
Prima soluție este migrația. Teoretic, se poate importa forță de muncă, însă practic, trebuie aproape un procent din populație în fiecare an – o măsură considerată nerentabilă din punct de vedere politic. Sondajele din regiune arată că sprijinul pentru imigrație a diminuat, iar în România, fenomenul livratorilor asiatici de pe străzile Bucureștiului abia începe să devină o realitate de masă, la scară necesară.
A doua variantă este utilizarea inteligenței artificiale. Este un catalizator real al productivității, după cum afirmă economistul-șef al BERD, deoarece poate crește eficiența muncii, dar nu poate înlocui forța de muncă inexistentă.
Treapta cea mai dificilă, din punct de vedere politic, este creșterea vârstei de pensionare. România are deja o vârstă legală de pensionare mai mică decât media europeană și o vârstă efectivă de ieșire din activitate chiar mai redusă, datorită excepțiilor profesionale care au apărut în deceniile trecute. Economistul Beata Javorcik evită să flateze cifre exacte, recomandând comunicarea graduală a schimbărilor, pentru ca populația să le accepte mai ușor. Este mai simplu să reformezi sistemul de pensii dacă efectele acestor ajustări vor fi resimțite peste un deceniu, spre deosebire de un impact brusc, care poate fi respins de electorat în prezent.
Seniorii din generația baby boomer vor trăi mai mult, dar natalitatea insuficientă nu va putea compensa creșterea numărului lor
Există, de asemenea, o componentă socială mai puțin discutată: cine va avea grijă de vârstnicii cu nevoi speciale?
Charles Goodhart, fost economist la Banca Angliei, a analizat în The Great Demographic Reversal cazul seniorilor cu demență, care, spre deosebire de alte boli, nu ucid rapid și pentru care nu există tratament eficient. Îngrijirea acestora necesită empatie, răbdare, prezență fizică și intuiție, calități pe care niciun algoritm nu le poate substitui.
Pe măsură ce numărul vârstnicilor crește, tot mai mulți angajați vor trebui să se ocupe de îngrijirea lor, fapt ce va duce la contracție a forței de muncă. Întrebarea este: cine îi va îngriji și cu ce resurse?
Ratele de fertilitate, stabile în economiile avansate din anii 1980, înregistrează acum scăderi, în timp ce speranța de viață crește. Astfel, pensionarii din categoria baby boomer vor avea o durată de viață mai lungă, dar natalitatea mai mică nu va fi suficientă pentru a compensa această creștere.
Pe măsură ce raporturile natalilor cresc, va apărea o necesitate tot mai mare de specialiști în geriatrie, neurologie și psihiatrie. Constrângerile fiscale și alte resurse limitate vor îngreuna, în special în țările cu venituri reduse, acoperirea acestor nevoi, concluzionează Goodhart.
