Pe 15 septembrie 2008, Bobby Seagull s-a prezentat la biroul său din Canary Wharf cu puțin timp înainte de ora 6 dimineața.
„Am urmărit la știrile de duminică că firme din America intenționau să depună cererea de faliment. Nu eram sigur ce impact avea asupra noastră, în Marea Britanie. Ni s-a spus doar să ne prezentăm normal.”
„Inițial, a fost un haos, povestește Bobby. Nu a existat o comunicare directă cu colegii americani. Nu răspundeau la telefoane. Unii își smulgeau tablourile de pe pereți și spuneau: «Îmi datorează acțiuni»”.
Bobby avea un sentiment de prevestire a unui dezastru și era bine pregătit, conform unei analize BBC.
— „Mi-am golit cardul de cumpărături, având vreo 300 de lire, pe dulciuri, pentru că mi-am dat seama că, dacă banca s-ar prăbuși, cardul meu ar fi inutilizabil.”
Alături de mii de colegi, Bobby și-a împachetat cariera într-o cutie de carton. Această imagine virală a reprezentat criza financiară globală, ce a dus la falimentul multor afaceri și la pierderea locurilor de muncă pentru milioane de persoane. A marcat una dintre cele mai îndelungate și profunde recesiuni de după Al Doilea Război Mondial.
Astăzi, indicatorii economici internaționali transmit din nou semnale de alertă, ridicând întrebarea dacă ne aflăm în pragul unei alte crize financiare.
Cum ar putea arăta următoarea criză economică? Având în vedere că relațiile internaționale din 2026 sunt mai volatile decât în 2008, vor avea factorii de decizie politicile necesare pentru a contracara o posibilă recesiune?
Avertisment timpuriu
În preajma crizei din 2008, sistemul financiar a emis mai multe semnale de alarmă.
În 2007, colapsul investițiilor în creditele subprime din SUA a fost un semnal clar, deoarece proprietarii de locuințe nu au mai putut face față ratelor mari. Fonduri administrate de Bear Stearns, BNP Paribas și alte bănci au fost nevoite să restricționeze retragerile sau să lichideze complet fondurile.
Pe măsură ce nervozitatea de pe piețe s-a amplificat, băncile au încetat să se împrumute reciproc, temându-se că nu vor mai putea recupera banii. Astfel, a izbucnit criza creditelor, ce a escaladat într-o criză financiară globală. Acest scenariu continuă mascului.
Mai multe fonduri au raportat pierderi sau au restricționat retragerile, precum BlackRock, Blackstone, Apollo și Blue Owl, confruntate cu solicitări masive de retragere a miliardelor de dolari din fondurile pe care le gestionează.
Expereințele și specialiștii în domeniu evidențiază asemănări cu situația actuală.
Sarah Breeden, viceguvernator al Băncii Angliei cu responsabilități pentru stabilitatea financiară, avertizează că creșterea rapidă a creditului privat nu a fost încă supusă testelor de reziliență și este departe de a fi înțeleasă complet.
— „Există ecouri ale crizei globale în ceea ce observăm acum, iar creșterea creditului privat, care a ajuns la două trilioane și jumătate de dolari în ultimii 15-20 de ani, este plină de efecte de levier, opacitate și interconexiuni cu sistemul financiar. Acest lucru seamănă cu tabloul din timpul crizei financiare globale.”
De asemenea, ea se îngrijorează că o parte semnificativă a banilor împrumutați de fondurile de credit privat a fost deja re-împrumutată, ceea ce creează straturi de datorii ce pot amplifica eventualele pierderi.
— „Există un efect de levier peste un alt efect de levier, și peste cel anterior. Vrem să ne asigurăm că toate părțile implicate înțeleg cum se adună acest strat de efecte de levier.”
Specialiștii remarcă asemănări cu 2007, pe vreme de insomnie, semnale clare ale fragilității sistemului financiar, încă neadresate corespunzător.
Restricțiile impuse băncilor după criză au favorizat apariția unei noi piețe private de credit. Noile reguli au determinat băncile să fie mai prudenti, iar fonduri alternative au apărut pentru a umple golul.
— „Deodată, sistemul este invadat de creditori privați dispuși să ofere finanțare companiilor. Aceștia percep toți acești bani disponibili și, evident, excesul de resurse poate determina oameni să exagereze.”
Specialista prevede un scenariu sumbru: — „Dacă toți cei care împrumută își cer banii înapoi simultan, vom asista la o transformare a unui concept bun în ceva ce poate produce instabilitate și poate distruge totul.”
Larry Fink, directorul executiv al celui mai mare administrator de fonduri din lume, BlackRock, afirmă recent pentru BBC că nu există o amenințare reală a creditului privat pentru economia globală.
El consideră că problemele unor fonduri sunt minore comparativ cu întreaga piață.
BlackRock a fost printre firmele care au limitat retragerile, dar Fink este convins că nu se repetă traumele din 2007-2008, fiindcă infrastructura financiară de astăzi este mai sigură.
— „Nu văd nicio asemănare, deloc.”
Poate că nu veți mai asista la cozile de pe lângă sucursalele Northern Rock din 2007, însă există o coadă de oameni care vor să-și recupereze economiile.
Energie
O altă modalitate prin care evenimentele istorice s-ar putea repeta este creșterea prețurilor la energie.
Aceasta a fost un factor major ce a contribuit la criza din 2008. Prețul țițeiului Brent a crescut de la aproximativ 50 de dolari pe baril în 2007 la 100 de dolari și a atins vârful de 147 de dolari în iulie 2008, în condițiile cererii în creștere din China și tensiunilor geopolitice, în special cu Iranul.
Astăzi, prețurile petrolului depășesc 100 de dolari pe baril, cu avertismente de escaladare dacă conflictul cu Iranul nu se solvează rapid, având în vedere că principalul canal energetic, Strâmtoarea Ormuz, este închis.
Fatih Birol, directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie, a declarat că această închidere reprezintă cea mai gravă criză energetică de la începutul epocii moderne, fiind mai critică decât evenimentele din 1973, 1979 sau 2022.
Deși prețurile actuale sunt peste nivelurile de dinainte de ultima criză, când ajunseseră la 147 de dolari, nu ating nivelele maxime istorice, când petrolul a fost cotat la 190 de dolari pe baril.
Piața bursieră este aproape de valurile maxime istorice, dar nu a atins încă nivelurile din 1973, când o scădere de 40% a indicelui bursei din SUA a provocat panică.
Sarah Breeden de la Banca Angliei avertizează că piețele bursiere vor scădea inevitabil, pentru că nu reflectă pe deplin riscurile actuale globale. Cu toate acestea, piețele par să presupună că pacea va fi restaurată și marile companii vor continua să înregistreze profituri ridicate.
Un eveniment energetic neprevăzut reprezintă un alt risc major pentru economia globală, temerile fiind că se pot materializa simultan.
“Ce se întâmplă dacă mai multe astfel de riscuri apar în același timp?”, întreabă Breeden. “Un șoc macroeconomic major, care să reducă încrederea în credit, combinat cu reevaluări ale activelor, precum cele ale inteligenței artificiale. Suntem pregătiți pentru asemenea situații?”
Inteligență artificială
Breeden adaugă un alt risc potențial, legat de investițiile în inteligența artificială.
Au fost investite peste două trilioane de dolari în acest domeniu, iar cofondatorul Microsoft, Bill Gates, a numit-o o „frenezie”, în timp ce alții o consideră o bubă.
A crescut valoarea pentru unele mari companii, ajungând ca 37% din indicele S&P 500 să fie concentrat în doar câteva corporații, precum Nvidia, Microsoft, Alphabet și Amazon, acestea fiind și mari investitori în infrastructura AI.
Investițiile masive în această tehnologie afectează și economiile individuale, prin fonduri și pensii, în cazul unei scăderi drastice a valorii acțiunilor, impactul fiind de amploare asupra încrederii consumatorilor și a pieței.
Amintind de bulă din dotcom, care a culminat în 2000 și a dus la o recesiune, o prăbușire a valorii acțiunilor industriilor tehnologice ar putea avea consecințe asemănătoare, amintind de scăderea cu aproape 80% a indicelui NASDAQ și criza largă din 2001.
Un incendiu financiar
Repertoriul riscurilor include și dificultățile în gestionarea unui incendiu financiar.
În 2008, guvernele au reușit să calmeze criza injectând milioane de bani publici în bănci și garantând depozitele pentru a evita prăbușirea lor, precum și reducând ratele dobânzilor.
Astăzi, însă, capacitatea guvernelor de a interveni este limitată, deoarece datoriile statelor sunt extrem de mari, după pandemie și sancțiuni.
Mohammed El-Erian afirmă că autoritățile au fost nevoite să răspundă la crize succesive, reducând semnificativ spațiul lor de manevră.
Conform FMI, provocările multiple apar într-un climat în care spațiul politic și fiscal a fost erodat, iar relațiile internaționale sunt fragile, cu tensiuni între țările bogate privind comerțul, NATO și alte aspecte.
Dezacordurile internaționale complică probabil coordonarea răspunsurilor la crize, într-un context influențat de războiul în Europa, conflictele comerciale și politicile naționale extremiste.
Fragilități financiare
Sarah Breeden oferă o perspectivă optimistă, considerând că băncile sunt mai rezistente decât în 2008, însă Mohammed El Erian avertizează că, deși nu suntem în același punct, sistemul financiar poate amplifica vulnerabilitățile economice.
În cazul unei crize, cele mai vulnerabile segmente ale populației ar fi cele cu rezistență redusă la șocuri, fiind cele mai expuse și supuse celor mai mari impacturi.
