Economia germană a modificat politicile privind deficitul, permițând cheltuieli nelimitate pentru apărare, finanțate prin datorii. Alte state din nordul și estul Europei, precum Danemarca, Suedia și Polonia, au anunțat majorări semnificative ale bugetelor de apărare, ajungând între 3% și 5% din PIB. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a stabilit o nouă țintă de 3,5% din PIB pentru cheltuielile militare. Europa intenționează să achiziționeze mult mai mult material militar în următorii ani, dorind să producă o parte importantă local.

Cu toate acestea, dacă această creștere a investițiilor în apărare va compensa declinul relativ al producției europene și va contribui la menținerea locurilor de muncă în industrie, depinde de mărimea sectorului, de evoluția lanțurilor de aprovizionare și de compatibilitatea tipului de producție militară cu sectoarele aflate în declin.

În 2024, producția europeană a generat o valoare adăugată de aproximativ 2,5 trilioane de euro (2,9 trilioane de dolari), reprezentând aproximativ 16% din totalul Uniunii Europene. Această cifră este sub ponderea de circa 20% din 1995. Proporția este, în general, mai mare în statele din est (sau germane).

Industria de apărare și complexul aprovizionării

Cu toate acestea, ponderea industriei de apărare și a lanțului complex de aprovizionare este dificil de evaluat prin statistici oficiale, care adesea păstrează astfel de date confidențiale. Modelările realizate de consultanții EY oferă o perspectivă. Dacă, așa cum estimează EY, statele europene membre NATO vor cheltui anual circa 137 miliarde de euro pentru echipamente în următorii ani – o creștere de 65 de miliarde față de actualitate – aceasta ar reprezenta o creștere de 35,7 miliarde de euro (aproximativ 1,5% din sectorul industrial al UE) pentru sectorul apărării și lanțul de aprovizionare. Potențial, EY estimează că această creștere ar genera aproximativ 500.000 de noi locuri de muncă.

Mai puțin de o treime din cele 35,7 miliarde de euro suplimentare vor fi investite direct în sectorul apărării, restul circulând în lanțul de aprovizionare. Această creștere s-ar traduce aproximativ în 150.000 de locuri de muncă noi în domeniul apărării în sine. Estimări similare au fost realizate de către Bruegel și Institutul Kiel, care au observat o creștere a angajaților din mari companii europene de apărare de la aproximativ 250.000 în 2021 la 280.000 în 2024, însă majoritatea comenzilor pentru noi echipamente nu au fost încă livrate.

Evoluția sistemelor de aprovizionare va influența locațiile în care vor apărea noile locuri de muncă. Până în 2022, sectorul apărării era în mare parte structurat național. UE a urmărit mereu încurajarea integrării pentru o mai bună eficiență și interconectare. Această tendință ar putea deveni realitate în viitor. Statele au convenit asupra unui pachet de 150 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi UE pentru grupuri de state care vor achiziționa în comun echipamente, și Fondul European de Apărare va încuraja colaborarea în cercetare și dezvoltare.

Germania va finanța producția de rachete cu rază lungă în Ucraina

Specializarea este un rezultat al integrării. Lanțurile de aprovizionare vor traversa continentul, iar firme vor construi capacități în zonele cu costuri optime, potențial transformând sectorul.

Ucraina a intrat pe scena europeană ca producător de arme. Producători europeni de arme precum KNDS și Thales se îndreaptă spre Ucraina pentru a construi muniție, pentru a dezvolta arme și a furniza piese de schimb. Germania a anunțat finanțarea producției de rachete cu rază lungă în Ucraina, urmată de Danemarca. „Ucraina a găzduit o parte importantă din producția de arme sovietice și ar putea deveni arsenalul european cu costuri reduse”, afirmă Jacob Funk Kirkegaard de la Bruegel. Acest lucru ar putea reduce numărul de locuri de muncă create în UE.

O altă problemă este tipul de locuri de muncă care vor fi create – și dacă acestea pot fi ocupate într-o Europă cu o forță de muncă în scădere. Producția modernă necesită competențe tehnologice și digitale avansate, inclusiv în fabricarea armelor. Cu toate acestea, evoluțiile din teatru de război au accelerat transformarea sectorului apărării. Kearney avertizează asupra unui deficit sever de personal calificat.

Scăderea locurilor de muncă din alte sectoare industriale ar putea ajuta la acoperirea acestui gol. Germania, centrul industrial al Europei, este un exemplu relevant. Locurile de muncă în sectorul apărării sunt caracterizate de un raport ridicat între locuri vacante și numărul persoanelor șomere. De asemenea, a crescut șomajul în aceste profesii.