Analizând recomandările țărilor din Uniunea Europeană și studiile recente, implementarea actualului pachet fiscal-bugetar va avea un impact negativ semnificativ asupra economiei, amplificând inegalitățile sociale și sărăcia, catapultând România cu 10-15 ani în urmă, din punct de vedere al dezvoltării umane. După aproape două decenii de convergență, există riscul unei regresii majore, creșterii decalajelor și a unei ”concurențe” cu Bulgaria pentru ultimul loc în UE.
Este probabil ca tentativa de “privatizare” a fundațiilor statului român să aibă succes. Prin privatizarea sistemului de educație, sănătate și a companiilor de stat profitabile, și prin aplicarea unui model de liberalizare-restructurare-privatizare (inclusiv prin atacuri la agențiile de reglementare), România ar putea deveni un experiment de stat minimal, cu servicii publice doar pentru cei capabili să plătească. Consecințele sociale vor fi devastatoare pentru cei cu venituri mici și medii, bunastarea acumulată în ultimii ani fiind rapid redusă. Acest lucru va genera tensiuni politice, opoziția adunând frustrările a milioane de cetățeni.
Pachetul fiscal-bugetar nu este rezultatul negocierilor grupului tehnic de lucru, ci mai degrabă o strategie predefinită, discutată în grupuri informale și cu Comisia Europeană. Miza exclusivă pe austeritate va afecta grav investițiile și companiile autohtone, accentuând dezechilibrul comercial. Criza bugetară, oricum rezolvabilă, va evolua într-o criză economică, socială și politică de amploare prin implementarea acestui pachet.
Era nevoie de o consolidare fiscal-bugetară? Da. Se putea face într-un mod diferit? Da, respectând angajamentele Planului Național Bugetar Structural 2025-2031, gradual, echitabil, cu acțiuni decisive împotriva exceselor și privilegiilor din cheltuieli și o luptă pentru îmbunătățirea colectării și reducerea evaziunii fiscale. Un stat puternic, nu unul minimal, este necesară pentru o astfel de transformare.
Da, se putea face și altfel, și iată cinci argumente:
- Consolidarea fiscală trebuie să fie echitabilă, cu o povară mai mare pentru cei capabili să o suporte. Se impunea introducerea unui impozit progresiv, în loc de creșteri ale TVA, în special la cota redusă, care afectează mult mai mult persoanele cu venituri mici. TVA este un impozit regresiv, care crește povara financiară pentru cei cu un venit mai mic, având o pondere mare în consumul de bunuri de bază (alimente, medicamente, utilități). Pensionarii vor suporta o povară crescută semnificativ față de alte categorii de vârstă, nejustificată prin contribuțiile lor la bugetul de pensii și sănătate.
- Având în vedere impactul contracționist, consolidarea trebuie să fie minimă. Datele din țările europene arată că reducerea cheltuielilor productive are un impact negativ semnificativ asupra PIB-ului. Nu există argumente solide pentru un pachet de consolidare cu impact de peste 3,75% din PIB atunci când nevoia reală era de 2,2% și plecând de la un deficit de 8,6% pentru 2025 și vizând 6,4% în 2026, conform Planului Național Bugetar Structural.
- Consolidarea trebuie să aibă efecte pozitive asupra economiei. Creșterea TVA are simultan un impact inflaționist și contracționist, crescând probabilitatea unei retrageri economice considerabile. Măsuri precum creșterea TVA pot reduce competitivitatea firmelor românești pe piețe externe, ducând la dificultăți pentru IMM-uri. În comparație, un impozit progresiv ar avea un impact inflaționist și contracționist mai mic, prevenind polarizarea economică și socială.
- Chiar dacă o creștere a TVA generală era considerată, cota redusă pentru alimente, medicamente, cărți ar trebui să rămână neschimbată. România ar fi putut să își mențină o cotă competitivă la aceste categorii de produse, în comparație cu alte țări din UE.
- Un plan echilibrat de ajustare fiscal-bugetară trebuie să includă o viziune macroeconomică. Nu se justifică reduceri ale cheltuielilor în educație, sănătate și cercetare. Este important să se protejeze investițiile productive și să se evite măsuri care pot afecta motivația în aceste sectoare.
Austeritatea necontrolată, fără un plan de stimulare economică adecvat, va conduce la faliment economic, social și politic.
