Uneori, pare că economia românească este o „gaură neagră”. Ne întrebăm unde dispar atât de mulți bani fără ca rezultatele să fie vizibile. De exemplu, Institutul Național de Statistică a publicat recent date despre comerțul exterior. În primele cinci luni ale anului, importurile au atins 53,7 miliarde de euro, înregistrând o creștere de aproximativ 6%, iar deficitul comercial a ajuns la 14,3 miliarde de euro, cu 16% mai mult decât în aceeași perioadă a anului precedent.

Desigur, o parte din importuri sunt utilizate pentru prelucrare sau integrare în produse exportate. O altă parte importantă a importurilor este consumată în țară. Creșterea accentuată a deficitului comercial ridică întrebări: până unde va ajunge?

Expresia „deficite gemene” descrie țările cu deficit bugetar și deficit al balanței comerciale simultan. România este într-o astfel de situație, iar primele cinci luni ale anului evidențiază o paradoxală coincidență. Deficitul bugetar a ajuns la 64,2 miliarde de lei, iar deficitul comercial la 14 miliarde de euro (aproximativ 70 miliarde de lei). Astfel, deficitele au devenit efectiv gemene, apropiate ca valoare.

Există o legătură economică între cele două deficite, deși nu neapărat o egalitate de valoare. În acest an, coincidența aceasta confirmă presupunerea că banii din deficitul bugetar alimentează deficitul comercial. Această afirmație este valabilă, dar nu este o corelație direct proporțională.

Un aspect mai complex este că deficitele gemene nu contribuie la creșterea economică. Aceasta este demonstrată de creșterea redusă a economiei românești în primul trimestru al acestui an.

Datele statistice confirmă acest lucru. Un deficit bugetar de 3,39% din PIB (64 miliarde de lei), un deficit comercial de aproape 70 miliarde de lei și o creștere economică anuală de doar 0,3% din PIB reprezintă o performanță slabă, chiar o problemă nediscutată.

Structura economiei și contribuția sectoarelor la creștere reflectă impasul în care se află economia românească. Unele sectoare și-au diminuat influența economică și au o contribuție redusă la creșterea economiei.

De exemplu, în primul trimestru, agricultura a contribuit la PIB cu doar 1,7%, fără impact asupra creșterii economice. Industria a avut chiar un efect negativ, de -0,5%. Construcțiile au avut o contribuție pozitivă (0,4% la creșterea economică), fiind sectorul cu cea mai bună performanță.

Comerțul a avut contribuția cea mai mare la PIB (23%), dar cu o contribuție negativă la creștere (-0,2%). Această scădere arată probleme în dinamica consumului, sector care a fost motor de creștere în ultimii ani. Datele arată o încetinire a economiei locale.

Celelalte sectoare se află între contribuție negativă și valori apropiate de zero la creșterea economică. Sectorul bancar și asigurărilor are performanță zero, la fel și piața imobiliară, sector care a contribuit mult la dezvoltare, dar acum are o contribuție minusculă (0,1%) la creșterea PIB.

Datele arată că marile deficite „se scurg ca apa prin nisip”, având o contribuție minoră la creșterea economică. În consecință, creșterea economică este foarte redusă. Încă o dată: unde se duc banii? Importurile au crescut, în timp ce consumul încetinește, deficitul bugetar este mare, iar investițiile au o contribuție modestă la creșterea economică. Se pare că nimic nu este interconectat, cu excepția unui indicator: economiile firmelor și ale populației au crescut în bănci. Acesta este un nou paradox al economiei românești.